Stomatologii sunt precum Vaticanul în inima Romei, stat în stat şi independenţi faţă de instituţiile de control. Direcţia de Sănătate Publică Iaşi nu are înregistrată nicio abatere pe linia îmbolnăvirii pacienţilor, din partea vreunuia dintre cei câteva sute de stomatologi care au aviz de liberă practică pe raza municipiului Iaşi, respectiv cabinete individuale. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi ieşeni acuză faptul că parte din aceste cabinete stomatologice sunt adevărate focare de bacterii şi viruşi. Sunt cazuri alarmante, în care pacienţi care au acuzat o problemă stomatologică au fost depistaţi ulterior, în urma intervenţiilor stomatologice, cu virusul hepatic. Nimeni nu răspunde pentru distrugerea acestor vieţi, tot ce contează sunt căruţele de bani care se învârt în această afacere.
Lista „doctorilor-experiment”, informaţie de uz intern pentru DSP
Din cauza unor iresponsabili care au îmbrăcat halatele albe în dispreţ faţă de jurământul lui Hipocrate, sute de ieşeni sunt îmbolnăviţi cu bună ştiinţă, premediat şi în mod criminal de către medicii stomatologi. Faptul că virusul hepatic îşi are ca şi cauze intervenţiile stomatologice cu instrumentar nesterilizat, continuă să fie un subiect tabu în mediul public. Majoritatea cabinetelor stomatologice nu sunt dotate cu camere de luat vederi, iar inspectorii DSP sau de la Sanepid se absolvă motivând că ei verifică doar ce văd, nu pot face procese de intenţie pe presupuneri. Aşa se facă că, la nivelul DSP Iaşi nu există aplicate amenzi sau alte măsuri dispuse împotriva vreunui cabinet stomatologic din care ieşenii au intrat cu o carie şi au ieşit nenorociţi pe viaţă, cu virusul C înfipt adânc în organism. Din această cauză, în piaţa medicală din Iaşi nu se ştie ce cabinete stomatologice fac sterilizarea instrumentarului pe bune, şi care doar îl spală cu apă chioară, lăsându-l să colcăie de bacterii şi viruşi. „Noi, Colegiu, facem prelucrarea informaţiilor, le-o punem „în cioc” la practicieni şi mai departe ei îşi fac treaba. Nu suntem Poliţie sanitară. DSP-ul are acest rol. Noi am cerut, ca şi Colegiu, de la DSP, să e dea o statistică privind cazurile de pacienţi infestaţi cu orice, care provin de la cabinetele stomatologice. Ne-au spus că este un document confidenţial sau mai bine zis, o informaţie confidenţială. În general, se spun cifre relative, despre care nu au dovezi clare că provin în urma unei manichiuri, a unui contact sexual sau a unui tratament stomatologic.La acest moment nu se poate determina clar că dintr-un cabinet stomatologic sau dintr-un centru de înfrumuseţare s-a luat un virus sau altul. Noi am cerut aceste date şi nu ni s-au dat. Nu se ştie de ce nu pot declara public aceste date”, a declarat Norina Forna, decan al Facultării de Medicină Dentară din UMF şi preşedinte al Colegiului Medicilor Dentişti din Iaşi.
Un principiu imoral
De cele mai multe ori, apelarea la principiul confidenţialităţii ascunde lucruri care se doresc a nu fi făcute publice din motive cât se poate de subiective. Că legea care guverneaza activitatea în multe sectoare publice este una cât de poate de proastă, asta nu mai este o noutate, însă să ascunzi nişte informaţii doar de dragul de a nu se cunoaşte un adevăr menit să prevină, să ajute nişte oameni sănătoşi să ia o decizie în cunoştinţă de cauză sau să se ferească de un pericol, aici se poate vorbi despre o practică aproape penală. Acest lucru se întâmplă şi la nivelul DSP, instituţie care cenzurează informaţiile de ordin public, nepunând la dispoziţie acea listă cu cabinetele stomatologice sau saloanele de înfrumuseţare care se fac vinovate de infestarea pacienţilor sau clienţilor cu diverşi viruşi.
Substanţele minune, ţinute la secret de DSP
Şefii DSP nu au negat faptul că acest fenoment există, dar au închis ochii. „Acest fenomen este urmărit de către Compatimentul de Supraveghere al Bolilor Transmisibile din DSP, la care vin raportările cu cazurile noi de infecţii cu virus hepatic B sau C. Eu nu ştiu ca în ultimii ani să fie atât de multe cazuri care să aibă ca sursă cabinetele stomatologice”, a spus medicul epidemiolog, Manuela Trifan, inspector DSP Iaşi. În ce priveşte detalii referitoare la substanţele omologate pentru sterilizarea instrumentarului medical, şefii DSP au fost categorici. „Nu vă poate da nimeni aceste detalii. Noi trebuie să păstrăm confidenţialitatea”, a spus Manuela Trifan. Cu toate acestea, DSP-ul, această „poliţie sanitară” la nivel local, este cea care se ocupă cu avizarea firmelor care furnizează substanţele de sterilizare agreate de Ministerul Sănătăţii. „Aceste substanţe sunt achiziţonate în funcţie de fluxul de clienţi. Unele servicii sunt acoperite de CAS, altele sunt co-plăţi oferite de ei sau pe care le acoperă pacientul. Din acele co-plăţi se acoperă tot ce înseamnă consumabile pentru cabinet, salarii şi consumul zilnic de împachetări vidate, consumul pentru antiseptice pentru instrumentar, realizarea la rece a sterlizării. Nu depăşeşte 2-3 sute de lei cheltuiala pe zi, maxim 500 de lei, însemnând şi materialul de curăţenie, pentru pardoseli sau chiuvete”, a spus Norina Forna. Potrivit Registrului Unic al Produselor Biocide, document public care se află pe site–ul Ministerului Sănătăţii, substanţele ţinute sub tăcere de către şefii DSP Iaşi sunt de ordinul sutelor şi sunt actualizate în permanenţă.
DSP, vinovatul moral pentru infestarea populaţiei
Care sunt substanţele omologate, cât costă, cine sunt furnizorii acreditaţi, care sunt cabinetele fantomă în care ieşenii riscă să plece cu bacterii şi viruşi, continuă să fie necunoscutele asupra cărora DSP preferă să păstreze o tăcere suspectă. „DSP-ul face controale la cabinetele stomatologice, să vadă dacă respectă condiţiile de sterilizare. Asta înseamnă etichete pe toate pachetele vidate unde se face sterilizarea. Aia e cea mai importantă probă şi dovadă că medicul respectiv a folosit sau nu acele instrumente înainte de orice pacient care urmează să aibă intervenţia”, a spus Norina Forna. Ce este de neânţeles este faptul că faţă de sumele imense rezultate din această activitate medicală, substanţele pentru dezinfecţia instrumentarului ajung la nişte preţuri modice, de 200-300 de lei pe zi. Atât ar costa siguranţa unui pacient. Cu toate acestea, achiziţia şi utilizarea lor este, în multe cazuri, o grijă secundară.
Rozătoarele din cabinetele de înfrumuseţare
Am solicitat la rându-ne o situaţie din parte DSP Iaşi cu privire la constatările şi măsurile impuse în urma controalelor efectuate în ultimul an la cabinetele stomatologice, pornind de la sterilizări incorecte, neutilizarea autoclavului şi a condiţiilor de circuit steril a instrumentarului. Chiar dacă DSP este singura instituţie care se ocupă de verificarea acestor aspecte, răspunsul a fost destul de evaziv, schiţat contabiliceşte, cu câteva cifre şi două rânduri de subsol. Astfel, în anul 2015 au fost efectuate 185 de controale la cabinetele stomatologice din Iaşi, soldate cu 16 amenzi, în 2016 s-au dat doar 4 amenzi în urma celor 211 controale iar anul acesta nu s-a aplicat nicio amendă în urma celor 63 de verificări. Amenzile destul de modice au fost aplicate pentru abateri foarte grave, respectiv medicaţie expirată, nerespectarea etapelor de prelucrare a instrumentarului, depozitarea incorectă a deşeurilor medicale, nerespectarea protocolul privind autocontrolul sterilizării, aparat de urgenţă incomplet, înregistrarea parţială a evidenţelor, neasigurarea de apă în regim continuu şi chiar fumat în cabinet. În ce priveşte cabinetele de înfrumuseţare, abaterile constatate acolo depăşesc orice închipuire. Cele 13 amenzi date în perioada 2015-2017 de inspectorii DSP s-au referit la faptul că au fost identificate insecte şi rozătoare în saloane de înfrumuseţare, nu s-a respectat protocolul de sterilizare, nu exista contract de preluare a deşeurilor periculoase, lipseau cursurile de igienă, nu era făcută nici cea mai elementară curăţenie, lipseau echipamentele de sterilizare sau se utilizau incorect biocidele ( n.r. substanţele de sterlizare).
Unde este lista neagră?
Sursele cele mai periculoase din care pacienţii se pot infesta sunt intervenţiile dermatologice şi stomatologice sau cabinetele medicale care utilizează instrumentar în aplicaţiile chirurgicale sângerânde. Potrivit specialiştilor, tot ce este sângerând, indiferent de serviciu, că-i coafor, cosmetică, parte sanitară sau stomatologică, pot constitui un pericol. De asemenea, şi laboratoarele pot să însemne un pericol, în condiţiile în care se mai întâmplă „greşeli” de genul folosirii unui ac de seringă pentru o dublă recoltare de sânge. Unde se lucreatză cu sânge, acolo există risc mare de contaminare de hepatită de la A la E sau HIV –SIDA, prin infestare directă cu o plagă deschisă, cu o zonă unde se lucrează. „Cabinetele stomatologice nu sunt întotdeauna principala sursă de dobândire a virusului hepatic. La un cabinet de manichiură-pedichiură, acolo unde instrumentarul este sterilizat la ultrasunete, asta înseamnă un proces superficial de curăţire. Odată ce se foloseşte un foarfece contaminat de la alt pacient căruia i s-a tăiat o pieliţă şi i-a curs sânge, e un risc, deoarece 24-48 de ore, virusul respectiv este activ. Eu sunt convinsă cei de la DSP au o listă neagră cu cabinetele stomatologice care nu efectuează un act medical corect, prin a căror activitate se pune în pericol sănătatea pacienţilor. DSP are rolul de a închide acele cabinete, în condiţiile în care constată în repetate rânduri că nu respectă nişte reguli”, a mai spus Norina Forna.
Mic ghid de sterilizare
Instrumentarul stomatologic nu este diferit de cel chirurgical, făcând parte din categoria dispozitivelor medicale critice, drept pentru care necesită prelucrare şi sterilizare. Înainte de etapa de sterilizare se face o curăţare şi dezinfecţie, uscare , împachetare. Este preferată sterilizarea la autoclav, dacă instrumentarul permite, dar ,se poate admite şi sterilizarea cu căldură uscată ( Poupinel). Cu siguranţă, stomatologii pot folosi şi truse de unică folosinţă, sterile. Substanţele dezinfectante (biocide) folosite trebuie să fie conform normelor în vigoare, standarde armonizate European (SR EN 14885/2015) şi Ord. MS 1082/ 2016. Biocidele folosite trebuie să asigure activitate pentru bacterii, fungi sau virusuri şi trebuie să se regăsească în Registrul naţional avizat de Ministerul Sănătăţii. Cantităţile necesare prelucrării instrumentarului se pot estima în funcţie de numărul de proceduri şi de numărul de truse / pachete care se folosesc . “Practica stomatologică este considerată la risc prin abordul la nivelul mucoaselor care pot prezenta sângerări, lipsa de substanţă sau în timpul extracţiilor până la nivelul osului. Un instrument stomatologic nesteril este o cale de transmitere pe cale sanguină a unei infecţii, inclusiv a Hepatitelor B si C. Posibilităţile de apariţie a unei infecţii sunt foarte ridicate şi din păcate încă, frecvente”, a spus prof. univ. dr. Diana Cimpoieşu.
Nelu PĂUNESCU
