Alina Muşătoiu este o tânără româncă stabilită în Karlshamn, Danemarca. La fel ca mulţi dintre românii stabiliţi în străinătate, a aşteptat ore întregi pentru a putea să voteze pentru preşedintele ţării ei. De la peste 2 mii de kilometri, Alina Muşătoiu a rezonat la unison cu milioanele de români din ţară sau aflaţi departe de casă, la aflarea rezultatelor.
„Am ajuns, dupa noua ore, inapoi de la Copenhaga. Am stat la coada aproape trei ore in frig, dar intr-un final am reusit sa votam. Suntem obositi si inghetati si am fost mai ales enervati pe intamplarile din Franta si Italia, unde romanilor care au stat la coada toata ziua si nu au apucat sa voteze li s-a dat cu spray lacrimogen in ochi, ca sa plece din fata sectiei. Si apoi, brusc, rasplata pentru toate umilintele marca Ponta si Melescanu: stirea aflata in masina, la intoarcere, cum ca Iohannis conduce in toate exit poll-urile! Neasteptat, cu o emotie nebuna si senzatia ca e prea frumos ca sa fie adevarat!
Acum am ajuns acasa si ma uit la televizor la miile de oameni iesiti in strada in Bucuresti, Sibiu, Cluj, solidari cu diaspora. E prima oara in istoria noastra post-decembrista cand se intampla asta, cand ne sustinem reciproc si incercam sa coasem ruptura. Am fost in sfarsit uniti peste tot – in tara, unde orasele au iesit la vot si tinerii n-au mai stat in casa si in afara tarii, unde oamenii au venit de cu noaptea ca sa stea la coada si unde s-a votat de trei ori mai mult comparativ cu turul 1. Am facut tot ce-am putut, noi toti, ca sa nu sa se aleaga praful de tara asta si-asa oloaga.
Mi se pare o minune. E un sentiment pe care nu pot sa-l descriu, doar ma uit la tv la oamenii astia care curg pe strazi, care au iesit la vot in cel mai mare numar din ultimii 14 ani, care vor o tara normala si care mai ales isi vor inapoi rudele sau prietenii plecati (o cincime din populatie, realizati ce inseamna asta?). N-am mai simtit de mult atata recunostinta, nevoia de a multumi (nici macar nu stiu cui, pur si simplu). Mi se pare pur si simplu incredibil ce se intampla acum in tara. Si mi-e un pic mila de Ponta si sloganul lui, pentru felul in care ironia sortii l-a lovit fix in moalele capului lui frumos pieptanat: ne-a unit, ohohoo, si ce ne-a mai unit!”
