Prof. dr. Camelia Gavrilă, președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, a subliniat semnificațiile deschiderii noului an universitar, ce reprezintă o sărbătoare a educației, un prilej de bucurie pentru cadrele didactice prin revenirea la catedră, în miezul unor profesii alese din pasiune și susținute cu dăruire intelectuală, prilej de descoperire a unor noi generații de tineri, provocări ale noilor întâlniri, devenire continuă într-un univers al pregătirii profesionale de nivel înalt.
„Universitas” concentrează un concept cuprinzător și simbolic pentru ideea de întreg, de lume completă, dar se asociază și cu istoria învățământului academic, cu trimitere spre sute de ani de excelență, atât pe plan european, cât și la nivel național; este vorba, în esență, despre o comunitate intelectuală a spiritelor alese, a minților strălucite, o simbioză între profesori și studenți, maeștri și discipoli, o lume a ideilor, a proiectelor, a devenirii prin cunoaștere, știință, cultură.
Deputatul PSD de Iași, Camelia Gavrilă precizează că acest început de an universitar înseamnă, în aceeași măsură, și continuitate, proiecte valoroase, dar și dificultăți, inevitabile polemici educaționale, decizii amânate în domeniul învățământului superior, preocupări diferite și probleme specifice pentru fiecare comunitate universitară. Totuși, ne adună împreuna gândurile îndreptate spre studenți, spre generațiile aflate pe drumul devenirii profesionale, cărora le urăm reușite, putere de muncă, pasiunea studiului, regăsirea în ipostaze profesionale de succes, o implicare activă educațională, dorință profundă de cunoaștere și dezvoltare personală și profesională.
În acest context, de la tribuna parlamentului, deputat prof. dr. Camelia Gavrilă a formulat o serie de aprecieri și constatări esențializate:
- Școala universitară românească – valoare, competență, deschidere spre cercetare și inovare, dimensiune europeană
Sistemele eficiente de educație și de formare sunt fundamentale pentru societăți echitabile, deschise și democratice, precum și pentru o creștere economică și o ocupare durabilă a forței de muncă, educația și competențele fiind o prioritate pentru cooperarea europeană. Fără instituțiile de învățământ superior și sistemele de cercetare și inovare, România nu poate răspunde provocărilor sociale și ale globalizării din secolul XXI.
- Schimbări succesive ale miniștrilor educației
Un domeniu complex, aflat la confluența tradițiilor consacrate cu reformele modernității, educația a trezit constant preocuparea societății, implicarea pasională, polemici virulente, opinii contrastante, nemulțumiri. De aici fragilitatea portofoliului, schimbări legislative, succesiunea derutantă a miniștrilor, veșnice demersuri de reformă, de reconfigurare mai mult sau mai puțin inspirată a sistemului educațional, chiar dacă buna credință, dorința de îmbunătățire a sistemului educațional nu pot fi contestate.
Acest nou an universitar începe cu o demisie a Ministrului Educației Naționale după numai 8 luni de mandat, după cum și predecesorul acestuia a avut aproape 6 luni de mandat. Într-un stat european, democratic, modern și cu o viziune a învățământului superior orientată spre valorile occidentale ale Europei, spre deschiderile unui spațiu european al modelelor de succes, a avea 25 de miniștri în aproape 30 de ani de democrație reprezintă un mare semn de întrebare, un prilej de reflecție critică în legătură cu viziunea societății, a guvernelor, indiferent de culoarea lor politică, asupra educației, pentru că învățământului superior românesc, școala românească în întregul ei, au nevoie de o anume stabilitate, de consecvență, timp de reformare și validare a schimbărilor.
- Universitățile creează studenți competenți pentru piața muncii?
Un stat în ansamblul său este reprezentat de o multitudine de valențe de ordin economic, social, cultural etc., iar comentariile vehiculate constant în analize ale specialiștilor, dezbateri, aprecieri din media, măsurări sociologice sugerează că actuala criză de resurse umane reprezintă și efectul unui sistem de învățământ necorelat suficient cu cerințele angajatorilor, cu realitățile practice, concrete din domeniile de studiu. Credem că generalizarea este incorectă, cultura parteneriatelor este deja consistentă la unele universități, practica în specialitate aduce alături angajatori, mediul economic, studenții, profesorii și cercetătorii. Totuși, trebuie să precizăm că, într-o anumită măsură, demersurile excesiv teoretice există, că încă se observă un anume paralelism al evoluțiilor între traseele universitare, de studiu, pe de o parte, și mediile economice sau sociale, pe de altă parte.
- Semnificația și rolul specializărilor
Deputatul Camelia Gavrilă arată că este necesară o implicare mai atentă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, în acreditarea programelor de studii. Paradoxul este reprezentat de faptul că vedem specializări care sunt mai puțin solicitate sau relevante pe piața muncii, dar care sunt atractive la nivel teoretic, al opțiunii, au un număr mare de studenți, fără a exista și o finalitate a angajărilor. Aceste aspecte și contraste au rezultat în urma analizelor privind orientarea în carieră a studenților, pe baza monitorizării legate de angajarea absolvenților la finalizarea studiilor universitare.
- ”Exodul creierelor”
Nu este o noutate constatarea că, în continuare, pleacă din țară studenții și absolvenții spre un loc de muncă sau spre studiu, la universitățile europene. În perspectivă europeană, fenomenul este firesc, ține de mobilitatea studenților pentru experiența de învățare, de studiu și de formare. Totuși, nu reușim să creionăm politici coerente care să îi determine pe tineri să își construiască o carieră în țara lor. Datele din Global Competitiveness Report pentru perioada 2013-2014 arată că România se află pe locul 138 în clasamentul țărilor cu capacitate de păstrare între granițele statului a generațiilor de intelectuali, iar evoluțiile ulterioare până în 2018 nu sunt încă semnificative în acest sens.
- Finanțarea educației – sau drumul dificil spre dezideratul de 6 % din PIB pentru educație
Gradul de cultură și civilizație al unei țări este caracterizat de nivelul de educație al cetățenilor, de valențele și oportunitățile oferite prin sistemul de învățământ, iar prezența și rolul universităților cu tradiție, finanțarea adecvată, viziunea educațională, proiectele de succes sunt repere esențiale. Între orașele istorice universitare, municipiul Iași păstrează locul primordial, de geneză a învățământului superior modern, distincția intelectuală și culturală, forța unor instituții educaționale de anvergură.
Conform datelor furnizate de Anuarul Statistic al Județului Iași 2017, învățământul superior ieșean este reprezentat de 5 instituții de învățământ universitar de stat, incluzând și prima universitate din România – Universitatea ”Al. I. Cuza”, în jur de 40 de facultăți ce acoperă o gamă variată a specializărilor, peste 41.000 de studenți înscriși la ciclurile de licență, peste 12.000 de studenți la ciclurile de master și doctorat, cu un efectiv de peste 2800 de cadre didactice. Inevitabil, când vorbim despre aceste cifre, putem să ne imaginam un mic oraș al educației, un oraș într-un alt oraș, format din peste 50.000 de locuitori – studenți și profesori.
În prezent, în Iași, există însă un deficit major între cererile studenților și numărul disponibil de locuri de cazare. Prin diferite demersuri politice, prin dialogul continuu cu ministerul de resort, am prezentat situația dificilă a numărului de locuri de cazare pentru studenții ieșeni, dar și calitatea celor existente. Acest fenomen este regăsit și la nivelul altor centre universitare, precum Cluj, Timișoara sau București. Programul de guvernare al PSD include realizarea a 30 de cămine studențești în centrele universitare în care spațiul nu este suficient, pentru Iași fiind alocate 3 cămine.
La nivelul proiectelor dezvoltate și al exemplelor de bune practici, orașul Iași este un centru universitar internațional prin calitatea europeană a programelor de studii, a cursurilor, prin numărul mare de studenți care vin să studieze aici, dar și prin numărul celor care studiază în alte țări, în cadrul programelor de tip Erasmus. La Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași studiază 2.581 de studenți străini din 50 de țări (Franța – 658, Israel – 605, Maroc – 299, Grecia – 249, Tunisia – 236), într-o deschidere multiculturală autentică.
Un proiect de succes pentru domeniul cercetării este reprezentat de renovarea Observatorului Astronomic din Iași, prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Compania Națională de Investiții. Observatorul, construit în 1913 în ambianța Copoului, urmează să fie deschis publicului larg la începutul anului 2019 și să continue activitatea didactică și de cercetare într-un centru modernizat și integrat deplin în studiile științifice de nivel înalt.
Deputatul PSD, Camelia Gavrilă, prezintă polivalența mediului universitar care deschide cel puțin un triplu rol în societate, de fapt orice dezbatere asupra sistemului de învățământ superior din România trebuie să pornească de la explorarea acestor 3 teme. Prima din ele este reprezentată de valorificarea dimensiunii intelectuale, a întregului potențial de dezvoltare profesională, personală al tinerei generații, prin intermediul universităților. A doua temă vizează valența economică și rolul universităților în creșterea economică, progresul tehnologic, dezvoltare printr-o coeziune dintre studiu, cercetare și inovare, conținuturi curriculare și piața muncii, mediul de afaceri, domeniul producției etc. A treia zonă este reprezentată de dimensiunea socială a comunităților academice, universitatea fiind un spațiu al ideilor noi, al comunicării, al preocupărilor față de valorificarea individului, integrarea socială și bunăstarea acestuia. Toate aceste roluri înseamnă valori și principii etice fundamentale pentru dezvoltarea unei comunități. Dacă școala reprezintă centrul de educație, socializare, dezvoltare cognitivă și atitudinală a tinerilor într-o comunitate, universitatea este principalul spațiu de învățare, dezvoltare complexă și cunoaștere superioară, dar și de inovare continuă.
În concluzie, în sensul reflecțiilor de început, într-o lume a cifrelor și a statisticilor, studentul nu trebuie privit ca un număr, ci ca o sursă continuă de energie, de creativitate, inovare și implicare dacă este orientat, pe drumul formării, de mentori autentici, prin politici educaționale corecte și coerente. Spațiul universitar înseamnă concret o dimensiune spațială, delimitare clară caracterizată de clădiri, amfiteatre, laboratoare, birouri, elemente arhitecturale, dar este, mai ales, un spațiu simbolic al ideilor și dialogului, locul unde se receptează, se conturează și se multiplică valori culturale, cognitive, civice, morale, printr-o nesfârșită acumulare calitativă și cantitativă în sfera cunoașterii.
