Într-un caz care pare desprins dintr-un scenariu absurd, o familie din Vaslui a reușit, fără voia ei,să aducă în prim-plan o veritabilă comedie judiciară. Trei reclamanți, Mititelu Felicia, Mititelu Doru Manuel și Mititelu Narcis Costinel, au cerut în instanță recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren de 2.000 de metri pătrați din municipiul Vaslui. Ce a urmat? Un ping-pong juridic între Judecătoria și Tribunalul Vaslui care a durat mai bine de un an, sfârșit cu o decizie tranșantă a Curții de Apel Iași. Un conflict negativ de competență, cum îi spun juriștii, dar care în traducere liberă înseamnă că nicio instanță nu vrea să judece cazul. Și niciuna nu vrea să-l păstreze în propria ogradă.
Totul începe cu o solicitare aparent banală: cei trei membri ai familiei Mititelu cer să se constate că sunt proprietarii de drept ai unui teren de 2.000 mp situat în Vaslui, pe strada Podul Înalt nr. 1. Terenul ar fi aparținut unei societăți comerciale radiate și, susțin reclamanții, ar fi trecut legal în patrimoniul lor, potrivit unor articole din Legea 31/1990.
Pe scurt, ei spun că firma a fost radiată, bunurile au rămas fără titular și, potrivit legii le revin lor. Cazul este unul civil, sub forma unei „acțiuni în constatare”.
Judecătoria: „E de tribunal!”
Judecătoria Vaslui a fost prima sesizată. A aruncat însă dosarul cât ai clipi, invocând necompetența materială. Asta înseamnă că speța e, în opinia ei, prea „greoaie” pentru o instanță de grad inferior. Judecătoria a spus, mai exact: „Este vorba de o chestiune legată de Legea 31/1990, cea a societăților comerciale, deci e treaba Tribunalului.” În consecință, instanța de fond a declinat competența către Tribunalul Vaslui.
Tribunalul: „E de judecătorie!”
Doar că Tribunalul Vaslui nu s-a arătat nici el mai entuziast. După ce a acceptat dosarul și a declarat la termenul din 27 mai 2025 că este competent general, material și teritorial să judece cauza, revine asupra propriei decizii o lună mai târziu, în 24 iunie, și o răstoarnă complet: „Ne pare rău, nu e un litigiu comercial. Nu e despre o societate în activitate, ci despre o revendicare imobiliară. Trimitem înapoi la Judecătorie.”
Curtea de Apel intervine: „E de balamuc!”
Confruntată cu acest „conflict negativ de competență”, un fel de impas juridic în care instanțele refuză dosarul ca o minge murdară, Curtea de Apel Iași a fost chemată să facă ordine. Verdictul a venit pe 30 iunie 2025: Tribunalul Vaslui este instanța competentă!
Motivul invocat: odată ce Tribunalul a recunoscut inițial că are competență la termenul din mai, nu mai putea reveni asupra propriei decizii fără a încălca legea. Mai exact, prevederile articolului 235 din Codul de procedură civilă, care spun clar: odată stabilită competența prin încheiere interlocutorie, instanța este ținută de propria concluzie.
„Instanţa era obligată să respecte încheierea din 27.05.2025”, a stabilit Curtea de Apel.
Dincolo de subtilitățile juridice, cazul ridică o întrebare mult mai simplă și de bun simț: cine este, de fapt, proprietarul terenului de 2.000 de metri pătrați? Reclamanții spun că, în urma dizolvării firmei, bunul nu a fost transmis nimănui și, conform legii, a intrat în patrimoniul lor. E vorba, spun surse judiciare, de un teren valoros, situat într-o zonă urbană din Vaslui, care ar putea fi folosit pentru construcții sau valorificat imobiliar.
Cealaltă parte, însă,reprezentată de Oficiul Registrului Comerțului și de UAT Vaslui, nu pare să fi formulat până acum un punct de vedere oficial. Totul se joacă în sala de judecată, unde nici măcar nu a început analiza pe fond.
Radu ȘEICARU