Deși prejudiciul adus statului depășește 1,6 milioane de lei, două administratoare din județul Iași scapă de răspunderea penală după ani de tergiversări. Tribunalul Iași a constatat prescripția faptelor, dar le-a obligat să achite sumele datorate bugetului de stat. În tot acest timp, firmele lor n-au avut nici angajați, nici activitate, dar rulau „pe hârtie” milioane de lei.
La începutul anului 2023, după o anchetă întinsă pe șapte ani, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași trimitea în judecată două femei din mediul rural: Bazon Otilia Nicoleta, din satul Drăgușeni, și Nechifor Roxana Iuliana, din Grajduri. Ambele erau acuzate de evaziune fiscală în formă continuată, pentru tranzacții fictive de milioane de lei, derulate printr-o firmă obscură de construcții.
Firma în cauză, fusese înființată în 2014, cu un capital modest și fără infrastructură, dar în doar câteva luni începuse să declare achiziții de aproape două milioane de lei de la alți „parteneri” comerciali … suspect de discreți. În realitate, nu exista niciun angajat, niciun șantier, niciun utilaj. Doar formulare fiscale completate cu sume astronomice, în baza cărora statul era păgubit prin deduceri ilegale de TVA și impozit pe profit diminuat.
Investigațiile inspectorilor ANAF au scos la iveală un adevărat lanț al slăbiciunilor: firme-fantomă care „vindeau” servicii și bunuri care nu existau. Într-un caz, societatea din Drăgușeni raporta achiziții de materiale de construcții de la o firmă care, oficial, vindea mobilă și articole de iluminat. Alta avea ca activitate principală… restaurant și catering. Pe scurt, firmele nu aveau nimic în comun, în afară de nevoia de a crea un circuit fictiv pe hârtie, pentru a diminua impozitele.
Un alt detaliu care ilustrează modul primitive, dar eficient , de funcționare al rețelei: multe dintre firmele „furnizoare” aveau drept administratori persoane care habar nu aveau ce semnau. Una dintre martore, o tânără studentă la acea vreme, a declarat că a fost rugată de un cunoscut „să semneze niște acte” pentru a-l ajuta. A aflat abia un an mai târziu, la Antifraudă Suceava, că figura ca administrator al unei firme care apăruse în schema de evaziune. Totul era, de fapt, un lanț de firme paravan, unde semnăturile se puneau formal, iar documentele contabile dispăreau la fel de ușor cum apăreau.
În total, prejudiciul calculat de anchetatori a fost uriaș pentru niște firme care n-au turnat nici măcar un metru de beton: 521.858 lei – prejudiciu imputat Otiliei Bazon și 1.104.387 lei – prejudiciu imputat Roxanei Nechifor. Cele două inculpate au fost trimise în judecată în stare de libertate, însă, până la pronunțarea definitivă, timpul a lucrat în favoarea lor. Tribunalul Iași a constatat că răspunderea penală s-a prescris, potrivit prevederilor din Codul penal și deciziilor Curții Constituționale privind termenele de prescripție. Cu alte cuvinte, faptele au existat, dar nu mai pot fi pedepsite.
Judecătorii au fost categorici în constatări: firmele nu au avut nici angajați; nu au avut utilaje, mijloace de transport sau licențe de transport marfă; nu au efectuat niciun transfer bancar real; nu există nicio dovadă a achizițiilor declarate. Administratorul judiciar numit ulterior a confirmat că nu i-au fost predate niciodată documentele contabile, deși le-a solicitat în mod repetat.
Totuși, deși penal nu mai pot fi trase la răspundere, instanța le-a obligat pe cele două inculpate să achite sumele datorate statului, împreună cu dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală. Judecătorii au dispus, de asemenea, sechestrul pe bunurile prezente și viitoare ale celor două femei.
Din 2016 până la verdictul din 2025, au trecut aproape nouă ani. În tot acest timp, prejudiciul de peste 1,6 milioane de lei a rămas doar o cifră în dosarele ANAF, iar firmele implicate au fost radiate. Astăzi, Bazon Otilia Nicoleta și Nechifor Roxana Iuliana sunt femei libere, fără cazier penal, deși instanța a confirmat că au prejudiciat bugetul de stat cu peste un milion și jumătate de lei. Singura sancțiune rămasă este obligația de plată către ANAF, o obligație care, în lipsa unor bunuri sechestrabile, are șanse mici să fie recuperată integral.
Radu SEICARU