Curtea de Conturi a României a publicat raportul de audit privind activitatea S.C. Salubris S.A. Iași pentru anul 2024, iar concluzia oficială pare, la prima vedere, liniștitoare, a fost „concluzie de audit nemodificată”, fără „situații de neconformitate care să influențeze semnificativ operațiunile economice ale societății”.
Singura abatere consemnată de Curtea de Conturi pare modestă, aceea că Salubris nu a calculat și urmărit în toate cazurile penalitățile de întârziere pentru furnizorii care nu și-au respectat termenele contractuale de livrare. Pare un detaliu tehnic, dar nu este.
Auditul subliniază explicit că anumite firme au întârziat livrările, penalitățile prevăzute contractual nu au fost aplicate, acest lucru „favorizează unii contractanți” iar într-un caz, termenul de livrare fusese chiar criteriu de atribuire în licitație. Aici dispare povestea „simplei erori administrative”. Dacă într-o licitație publică viteza de livrare aduce punctaj și poate decide câștigătorul, atunci tolerarea întârzierilor după semnarea contractului afectează direct competiția și corectitudinea procedurii. Practic, unele firme au câștigat pe baza unor promisiuni pe care ulterior nu le-au respectat, fără să suporte consecințele prevăzute în contract. Practic, o favorizare pe față, de o mizerie incomensurabilă, în condițiile în care gunoierii TESA de la Salubris își permit să trimită facturile curente către utilizatorii casnici, sub formă de somații cu titlu executoriu.
Curtea de Conturi vorbește despre „control intern nefuncțional”
Poate cel mai important pasaj din întregul raport este formularea privind cauzele „neaplicarea în totalitate a prevederilor contractuale” și „nefuncționarea formelor de control intern”.
Salubris are audit intern, control financiar preventiv, control financiar de gestiune, structuri administrative ample, 754 de posturi, conducere executivă, Consiliu de Administrație, proceduri operaționale și mecanisme de verificare. Și totuși, auditorii constată că sistemul nu a funcționat suficient pentru a detecta și sancționa întârzierile contractuale.
Raportul insistă și pe indicatorii financiari – venituri de 173,5 milioane lei, cheltuieli de 152,4 milioane, profit în creștere, fără datorii mai vechi de un an. Toate acestea sunt importante. Dar profitul unei companii publice aflate într-o poziție dominantă și beneficiară a delegării directe a serviciului de salubritate nu poate fi singurul criteriu de evaluare.
Salubris operează într-un cadru privilegiat – capital integral public, contract de delegare directă pe 10 ani, poziție strategică în serviciile municipal (monopol), precum și susținere administrativă și politică locală. În acest context, standardul nu ar trebui să fie doar „nu există nereguli semnificative”, ci excelența administrativă și transparența totală. Nu și în groapa de gunoi administrative condusă de directorul Cătălin Neculau.
Un alt aspect delicat este acela că Salubris a calculat și încasat penalitățile abia în timpul misiunii de audit. Asta înseamnă că mecanismele interne nu au funcționat spontan. Corecția a apărut doar după intervenția externă a Curții de Conturi.