Un dosar DIICOT vechi de peste un deceniu, construit în jurul acuzațiilor de trafic de persoane și exploatare sexuală în străinătate, a trecut în 2025 de filtrul camerei preliminare, după ce Curtea de Apel a respins contestațiile formulate de cei trei inculpați. Decizia este definitivă și deschide calea spre judecarea pe fond a unuia dintre cele mai complexe dosare de trafic de persoane din ultimii ani instrumentate de structura teritorială Iași a DIICOT.
În centrul acestui caz se află trei inculpați – Tanase Penelopa, Neagu Florin si Neagu David, acuzați de procurori că ar fi recrutat, transportat și exploatat două tinere românce, profitând, potrivit anchetatorilor, de vulnerabilitatea acestora. Inculpații neagă acuzațiile și au invocat o serie de nereguli procedurale grave, pe care însă instanțele le-au respins punctual.
Potrivit rechizitoriului întocmit în septembrie 2024, prima victimă ar fi fost recrutată încă din iunie 2011, într-o perioadă în care se afla „într-o situație de vădită vulnerabilitate”. Procurorii susțin că, sub promisiuni false, tânăra ar fi fost transportată într-un oraș din Italia, unde ar fi fost exploatată sexual în două perioade distincte: 2011–2014 și 2017–2018.
A doua victimă ar fi fost abordată în 2017 prin metoda cunoscută drept „Loverboy”, o tehnică frecvent întâlnită în cazurile de trafic de persoane, în care traficanții simulează o relație sentimentală pentru a obține loialitatea victimei.
În ambele situații, exploatarea ar fi fost realizată în apartamente închiriate, iar tinerelor li s-ar fi impus să practice prostituția stradală, o practică frecvent utilizată de rețelele de trafic datorită profitabilității și controlului facil asupra victimelor.
Apărarea a încercat să blocheze trimiterea cauzei în judecată printr-o serie de excepții și cereri complexe. Din analiza documentelor, reiese că avocații au ridicat patru capete majore de critici, unele întemeiate pe nulități relative, altele pe nulități absolute.
Avocații au susținut că, încă din 2021, existau date suficiente pentru ca inculpații să fie considerați suspecți, însă ancheta ar fi rămas nejustificat în faza „in rem”. Astfel, o parte dintre declarațiile-cheie ar fi fost obținute fără ca inculpații să fie asistați, ceea ce, în viziunea apărării, le-ar fi încălcat drepturile fundamentale. O victim, încadrată legal ca victimă a traficului de persoane, a dat declarații în 2022 fără a fi asistată de avocat, deși legea prevede explicit că această categorie beneficiază obligatoriu de asistență juridică. Această lipsă ar fi reprezentat, potrivit apărării, un caz de nulitate absolută. Apărarea a mai acuzat faptul că măsurile de supraveghere tehnică (interceptări telefonice și înregistrări ambientale) ar fi fost puse în executare de polițiști care nu erau detașați la DIICOT, contrar prevederilor OUG 78/2016. Excluderea interceptărilor ar fi avut un impact major asupra probelor din dosar. Inculpații au susținut că faptele nu sunt descrise suficient de clar, lipsind elemente de timp, loc, mod și scop ,și că documentul conține contradicții.
Judecătorul de cameră preliminară a respins toate excepțiile formulate, motivând că rechizitoriul este clar, complet și suficient detaliat, probele au fost administrate în condiții legale, interceptările au fost realizate în limitele legii iar procedura de audiere a victimelor nu a încălcat dispozițiile obligatorii.
Totodată, instanța a subliniat că această etapă procesuală nu permite analizarea temeiniciei acuzațiilor (dacă inculpații sunt vinovați sau nu), ci exclusiv verificarea legalității modului în care dosarul a fost construit de procurori.
În februarie 2025, după ce inculpații au contestat decizia Tribunalului Iași, cauza a ajuns la Curtea de Apel. Aici, completul de judecători a respins contestațiile, confirmând constatările instanței inferioare. Curtea a dispus menținerea încheierii Tribunalului, obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, validarea rechizitoriului DIICOT și stabilirea că procesul poate începe pe fond. Decizia este definitivă.
Radu ȘEICARU