Într-un colț uitat al județului Iași, cu drumuri prăfuite unde GPS-ul îți spune „Întoarceți când puteți”, s-a consumat una dintre cele mai epice drame cu parfum de telenovelă penală și gust amar de etnobotanice: furtul a două televizoare și al unui dulap. Da, ați citit bine. Un dulap. Trei bărbați, un Golf roșu și o idee proastă i-au adus pe băncile instanței și în paginile AgoraPress. Unul dintre ei -Silviu Ispiri – omul, legenda, inculpatul și tatăl a nouă copii, care a dat dovadă de o remușcare rară, chiar sinceră, dacă ignorăm detaliul că fapta a comis-o „sub influența drogurilor și a vărului”.
Din graba de a fura, n-au luat telecomenzile
Povestea începe în data de 3 aprilie 2022, între orele 16:40 și 17:24 (cu precizia unui ceas elvețian setat de camera de supraveghere). Într-o comună liniștită, unde lumea nu încuie ușile dar își blochează comentariile pe Facebook, trei „băieți de cartier” decid să pătrundă „în vizită” într-o casă despre care știau că proprietara este plecată în străinătate.
După consumul de substanțe cu nume de chimicale de baie și intenții de festival trance, cei trei „profesioniști” se hotărăsc să recupereze economia țării pe seama unui dulap de haine și două televizoare. Fereastra este forțată, ușa dă semne că nu opune rezistență, iar în doar 44 de minute, casa e mai aerisită cu trei obiecte.
Autoturismul implicat – un venerabil Golf 4 roșu – fusese cumpărat cu 800 de euro, fără acte în regulă dar cu jante negre „în șapte spite”, element esențial în dosar. Cu acest bolid discret ca o fanfară la înmormântare, cei trei au transportat prada în satul vecin, unde au reușit performanța de a vinde cele două televizoare cu suma fabuloasă de 400 lei. Un televizor la 200 lei – discount de sărăcie, plus livrare.
Dulapul? Destin necunoscut. Probabil abandonat pe drum din lipsă de loc în portbagaj sau răbdare în planificarea logistică. Ancheta nu a clarificat soarta acestuia, lăsând loc unei posibile trilogii judiciare.
„Nu mai consum droguri, am 9 copii, am fost prost”
La bară, inculpatul Silviu Ispiri a oferit o pledoarie care a amuțit până și tastatura stenografei. Cu glas tremurat și ochii plini de sinceritate (sau oboseală), a mărturisit că regretă fapta, că n-a mai pus mâna pe substanțe interzise de mai bine de un an și că acum se ocupă, cu abnegație, de creșterea celor nouă copii.
A adăugat și că „a fost prost” și că „n-a gândit”. Argument greu de combătut, mai ales că și instanța a reținut că inculpatul are „abilități pentru activități lucrative” – frază juridică pentru „știe să muncească, dar a ales varianta cu mai puține ore și mai multe televizoare”.
Instanța: „Să muncească pentru comunitate! Dar fără plasmă!”
Sentința dată zilele acestea vine ca o palmă blândă pe obrazul unui copil care s-a jucat cu telecomanda interzisă: 2 ani și 6 luni cu suspendare, plus 60 de zile de muncă în folosul comunității. Unde? La Primăria din comună. Da, chiar acolo unde se plătesc impozitele pe dulapuri și se scriu sesizările pentru vecinii care nu-și tund gardul viu.
Justiția a fost indulgentă, luând în calcul „regretele sincere”, lipsa „unei valori considerabile a prejudiciului” și faptul că inculpatul nu s-a constituit parte civilă în cauză (probabil i-a fost milă de statul român, cu deficitul bugetar actual).
În loc de concluzie, redacția noastră lansează o întrebare de interes național: cum reușește un om cu nouă copii, un cazier bogat și gust pentru mobilă la mâna a doua să își pună viața în ordine? Până vom afla dacă Ispirescu nostru și-a pus ordine în viață, țineți-vă ușile închise, ferestrele blocate și dulapurile… bine ancorate!
Paul LOVIN