În vara anului 2020, în plină stare de alertă, cu reguli stricte de izolare și teamă generalizată de COVID-19, șase polițiști de la Secția 6 Poliție Iași sunt chemați să intervină în fața unei săli de jocuri. Un bărbat face scandal, refuză legitimarea și se manifestă agresiv. În următoarele ore, situația degenerează într-un episod de violență, amenințări cu moartea, scuipat asupra agenților și distrugerea unei autospeciale de poliție.
Cinci ani mai târziu, instanța pronunță o hotărâre care ridică semne serioase de întrebare: majoritatea faptelor se sting prin prescripție, deși inculpatul fusese arestat preventiv mai bine de un an.
Potrivit actelor din dosar, inculpatul Răzvan Ciulei se afla în izolare la domiciliu după revenirea din străinătate, figurând în bazele de date cu mențiunea „ALERTĂ CORONAVIRUS”. Cu toate acestea, este găsit pe Șoseaua Nicolina, fără mască purtată corespunzător, sub influența alcoolului și a unor medicamente anxiolitice.
Refuzul de legitimare, datele false de identitate și injuriile adresate polițiștilor sunt doar începutul. Urmează amenințări repetate cu moartea la adresa agenților, scuipat deliberat în direcția acestora, deși inculpatul știa că se află în izolare, agresarea fizică a unui polițist, zgâriat pe antebraț în timpul imobilizării, lovirea repetată a autospecialei de poliție și continuarea amenințărilor inclusiv la sediul poliției. În total, șapte infracțiuni de ultraj și o infracțiune de tulburare a ordinii și liniștii publice.
Dosarul este susținut de declarațiile a șase polițiști, toate concordante, certificat medico-legal care confirmă leziunile, planșe foto, rapoarte operative și recunoașterea parțială a inculpatului. Apărarea a invocat lipsa de memorie din cauza consumului de alcool și Xanax. Instanța a respins ferm această explicație, calificând-o drept autoprovocare, fără valoare atenuantă.
Și totuși, în ciuda gravității faptelor, a recidivei și a pericolului social evident, instanța constată că infracțiunile de amenințare și fapta de tulburare a ordinii publice sunt prescrise, în baza deciziilor Curții Constituționale privind întreruperea cursului prescripției.
Practic, șase acte de ultraj și un scandal public, comise în plină pandemie, nu mai pot fi pedepsite. Singura condamnare rămasă în picioare este pentru ultraj prin violență, sancționată cu 2 ani și 6 luni de închisoare, din care se scade perioada de arest preventiv.
Paradoxal, inculpatul a stat în arest preventiv mai mult de un an pentru fapte care, în final, nu au mai fost judecate pe fond.
Agentul agresat primește, pe hârtie, 10.000 de lei daune morale, mai puțin decât suma cerută. Pentru ceilalți polițiști amenințați cu moartea, scuipați și expuși unui risc epidemiologic real, nu există nicio reparație morală sau juridică.
Radu ȘEICARU