Un nou raport de audit financiar, emis de Curtea de Conturi a României, aduce Academia Română în centrul unei controverse privind transparența gestiunii fondurilor publice pentru anul fiscal 2024. Documentul analizează situațiile financiare consolidate depuse de instituție la Ministerul Finanțelor și scoate la iveală o serie de erori și omisiuni cu impact semnificativ asupra raportărilor oficiale.
Academia Română, una dintre cele mai prestigioase instituții publice ale țării, a centralizat în situațiile sale financiare date provenite de la 54 de entități subordonate cu personalitate juridică, proces în urma căruia auditorii au descoperit elemente care ridică întrebări serioase despre modul de administrare și monitorizare a resurselor financiare. Documentele analizate au fost semnate și aprobate de președintele Academiei, în calitate de ordonator principal de credite, și depuse la Ministerul Finanțelor sub numărul 596891/10.03.2025.
Misiunea de audit a vizat atât respectarea procedurilor financiar-contabile, cât și corectitudinea raportării obligațiilor și drepturilor instituției la final de exercițiu bugetar. Concluzia preliminară a auditorilor a fost aceea că există erori și influențe semnificative asupra situațiilor financiare consolidate.
Cea mai gravă constatare prezentată în raport privește Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași, una dintre unitățile de elită ale Academiei, cu activitate intensă în domeniul cercetării multianuale. Auditorii au descoperit că instituția nu a înregistrat în contabilitate toate drepturile de creanță aferente contractelor de cercetare multianuale. Valoarea omisiunii este de 3.219.588 lei. Suma, considerată “semnificativă” de către echipa de audit, reprezintă venituri certe pe care institutul ar fi trebuit să le înregistreze în contul 472 – „Venituri în avans”.
Neînregistrarea creanțelor afectează imaginea reală a situației financiare a institutului, dar și consolidarea la nivelul Academiei Române, având implicații asupra execuției bugetare, a predictibilității veniturilor și a raportării către autoritățile centrale. Pentru instituția care ar trebui să fie un reper de excelență academică și administrativă, astfel de constatări pun sub semnul întrebării nivelul de profesionalism în gestionarea patrimoniului public.
Aida POPA