Un dosar care, ani la rând, a fost prezentat în cheie politică și împachetat în discursuri despre „execuții”, „presiuni” și „abuzuri ale procurorilor” a primit acum o confirmare judiciară limpede – fostul șef al Administrației Bazinale de Apă Prut-Bârlad, Petru Avram, a fost condamnat pentru abuz în serviciu după ce a folosit oameni, utilaje și resurse ale statului pentru lucrări executate pe proprietatea familiei fostului ministru al Mediului, Costel Alexe, la Sculeni. Tribunalul a reținut fără echivoc că muncitori ai Apelor Române au fost transformați în forță de muncă privată pentru ferma controlată de familia lui Alexe, iar întreaga operațiune s-a desfășurat prin ordin direct, în afara oricărei justificări legale. În limbajul rece al hotărârii judecătorești, prejudiciul este de 2.505,64 lei. În realitate, miza dosarului este infinit mai mare, vorbind aici de radiografia unui sistem de putere în care instituțiile publice ajung să funcționeze ca anexe ale clientelei politice.
Statul, pus să muncească pentru „baron”
Cazul este emblematic pentru felul în care relațiile de partid, cumetriile și obediența administrativă au confiscat ani la rând instituțiile statului în Iași. Instanța a stabilit că, în mai-iunie 2020, Petru Avram, aflat atunci la conducerea ABA Prut-Bârlad, a dispus ca o echipă de muncitori din subordine să execute lucrări de deznisipare la cinci puțuri aparținând firmei Corporex SRL, controlată de familia lui Costel Alexe. Nu vorbim despre o simplă intervenție punctuală. Din probele analizate de instanță rezultă o desfășurare amplă de forte, respectiv muncitori ai statului, tractor și remorcă ale instituției, schelă de foraj aparținând ABA, motocompresor, combustibil plătit din bani publici, autoturisme de serviciu și ore întregi de muncă efectuate în timpul programului. Totul pentru o lucrare privată pe terenul familiei celui care, la acel moment, era ministrul Mediului și unul dintre cei mai influenți lideri politici ai PNL Iași. Judecătorii au demontat apărarea lui Avram potrivit căreia oamenii ar fi lucrat „în timpul liber” și „pe cont propriu”. Din declarații, trasee, foi de parcurs și convorbiri telefonice rezultă exact contrariul: operațiunea a fost coordonată din interiorul instituției, cu logistică de stat și ordine transmise pe filieră ierarhică.
Cumătria și ordinul politic
În centrul dosarului apare relația apropiată dintre Petru Avram și Costel Alexe. Instanța amintește explicit că fostul ministru era „cumătrul” inculpatului. Această relație explică și mecanismul de funcționare al întregii afaceri. Potrivit probelor, un apropiat al familiei Alexe l-a contactat pe Avram pentru a cere ajutor la deznisiparea puțurilor de la ferma din Sculeni. De aici înainte, sistemul administrativ al statului a fost pus în mișcare ca o firmă de prestări servicii private. Martorii au descris cum muncitorii au fost transportați cu mașina de serviciu a lui Avram, cum utilajele au fost mutate special pentru lucrare și cum activitatea s-a întins pe parcursul mai multor zile. Instanța a reținut inclusiv episodul grotesc în care, după ce tractorul instituției a făcut pană în curtea fermei private, alți angajați și alte mașini ale statului au fost mobilizate pentru vulcanizare și remediere. Practic, o instituție publică întreagă a fost folosită ca anexă tehnică pentru interesele unui grup politic.
„Spuneți că ați fost în timpul liber”
Poate cel mai toxic element al dosarului nu este însă valoarea prejudiciului, ci reflexul de clan care transpare din comportamentul conducerii. După apariția unei anchete jurnalistice, Petru Avram a început să-și contacteze subalternii pentru a le sugera ce să declare. Judecătorii au reprodus fragmente relevante din convorbiri – să spună că lucrările nu au legătură cu Apele Române, să declare că au fost „în timpul liber” sau să susțină că au mers doar „să ajute la o pompă”. Instanța l-a achitat pe Avram pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor, nu pentru că faptele nu ar fi existat, ci pentru că respectivele discuții au avut loc înainte de începerea formală a urmăririi penale. Cu alte cuvinte, moral și factual, comportamentul rămâne consemnat în hotărâre. Doar încadrarea juridică nu a rezistat.
Rețeaua de putere de la Iași
Dosarul Avram nu poate fi separat de contextul politic al ultimilor ani din Iași. Petru Avram a fost unul dintre oamenii promovați agresiv în structurile de conducere ale statului în perioada dominației PNL Iași coordonate de Costel Alexe. În acei ani, instituțiile-cheie au fost populate cu oameni de partid, fidelitatea politică devenind criteriu esențial pentru accesul la funcții. Apele Române au reprezentat una dintre cele mai importante mize. Controlul resurselor, contractelor și angajărilor a transformat instituția într-un instrument strategic de influență politică. În acest ecosistem, granița dintre interes public și interes privat a devenit aproape inexistentă. Dosarul de la Sculeni arată exact cum funcționa mecanismul – vine solicitarea din cercul de putere, șeful instituției mobilizează resursele statului, subalternii execută fără să comenteze, iar după apariția scandalului, începe operațiunea de acoperire.
Condamnare cu suspendare
Tribunalul l-a condamnat pe Petru Avram la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare, interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 3 ani, 80 de zile de muncă în folosul comunității, plata prejudiciului către ABA Prut-Bârlad. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
Totuși, chiar și în această formă, sentința are o greutate politică majoră. Ea validează oficial ceea ce procurorii au susținut încă din 2021: resursele statului au fost folosite pentru confortul și interesele cercului de putere din jurul lui Costel Alexe. Dincolo de nume și funcții, cazul Petru Avram este imaginea perfectă a degradării administrației publice. Nu prejudiciul de 2.505 lei scandalizează. România pierde zilnic milioane prin contracte dubioase și sinecuri. Grav este mecanismul mental, convingerea că instituția aparține partidului, ideea că angajații statului sunt „oamenii noștri”, reflexul obedienței față de șeful politic și transformarea resurselor publice în favoruri de clan. În esență, aceasta este adevărata miză a dosarului, felul în care un sistem politic ajunge să considere statul proprietate personală. Iar în această ecuație, Petru Avram nuapare ca o excepție, ci ca produsul tipic al unei culturi administrative în care fidelitatea față de „baron” valorează mai mult decât legea.