Fiecare final de an școlar este asezonat și cu momente festive, de bucurie, de trecere în revistă a reușitelor școlare de peste an sau de trecere a elevilor de ani finali într-o nouă etapă a vieții. Unele dintre festivități sunt reușite, altele sunt cu adevarat o tortură, un fisco. În ultima situație si încadrează și tentativa ordinară de festivitate de la Colegiul Economic de Turism din Iași, acolo unde, an de an, tradiția capătă dimensiuni aproape apocaliptice – 4-5 trei ore de exorcizări muzicale și discursuri care fac geamurile să tremure și animalele să fugă în copaci.
Ceremonia din acest an a început cu o jumătate de oră de reglaj al sonorizării – timp suficient pentru ca tonalitățile ascuțite să zgârie nervii locatarilor din zonă și să transforme un cartier într-un veritabil laborator de tortură acustică. Când au început să vorbească directorii și cadrele didactice, lucrurile au degenerat – vocile stridente, urlate în microfoane și grohăiturile au făcut pisicile să se refugieze în copaci, iar câinii să urle ca la lună plină.
Între grohăielile „cadrelor exorciste” și urletele ceremoniale, DJ-ul – probabil elev , mai strecura câte o manea sau populară, pentru a nu se pierde contactul cu realitatea rurală, evident reprezentată de „obârșiile de țărani obraznici” din care se trag mare parte dintre elevi.
Patru ore de suferință auditivă care, culmea, au avut și un avantaj – liniștea absolută care urmează să se aștearnă după plecarea elevilor în vacanța de vară. În concluzie, festivitatea de final de an de la Colegiul Economic de Turism din Iași nu este doar o sărbătoare, ci un ritual de exorcizare în care directorii și profesorii devin șamani ai sunetului, iar locatarii din zonă – supraviețuitori.