Deja tradiționala Gală a Scriitorilor Anului s-a transformat într-un spectacol al decrepitudinii și înțepenirii unui organism mamut, Uniunea Scriitorilor din România. În loc să promoveze tinerii scriitori, evenimentul care a ajuns la a X – a ediție a devenit un soi de club cu circuit închis, în care găștile literare se premiază între ele, pentru motive dintre cele mai penibile, laurii fiind acordați, de pildă, pentru organizarea unui festival provincial sau, pur și simplu, în chip de felicitare cu ocazia aniversării zilei de naștere a vreunui autor.
Proiectul a fost inițiat și este organizat de Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi şi Uniunea Scriitorilor din România, desfășurându-se cu fast în fiecare an, de a-i zice că e un soi de Nobel literar județean.
Conform regulamentului, criteriile pentru desemnarea Scriitorului lunii sunt următoarele: un scriitor care a publicat în Limba română o carte de valoare (nouă, antologie, reeditare, opere complete); un scriitor care a împlinit o vârstă semnificativă și care are o operă importantă, recunoscută critic și public; un scriitor care a creat un eveniment cultural de anvergură națională și susține activitatea literară românească; un scriitor care conduce o instituție culturală cu o activitate remarcabilă; un scriitor care s-a bucurat de recunoaștere în străinătate.
Pe baza acestor criterii, juriul votează lunar scriitorii care se evidențiază, iar la finalul anului, în cadrul Galei, este ales “Scriitorul Anului” dintre nominalizații lunari.
Prin urmare, chiar dacă ești un geniu literar, nu vei putea avea acces la mimima recunoaștere din partea breslei ca fiind scriitorul lunii dacă nu ai o vârstă de pensionare sau nu ești un tovarăș director pe la vreo instituție culturală generos întreținută din bani publici.
Foarte elocvente în acest sens sunt motivațiile alegerii scriitorilor lunii, apoi al scriitorului anului.
Să luăm câteva exemple.
- Scriitorul lunii noiembrie 2022: Markó Béla, „pentru volumul „O propoziție despre libertate”, Editura Curtea Veche.”
Recunoscut ca om politic foarte influent, cu numeroase mandate de parlamentar, fost președinte al UDMR, mai avea el oare nevoie și de această tichie de mărgăritar a titlului de Scriitorul lunii? De altfel, Mako Bela mai fusese ales Scriitorul lunii octombrie 2019 “pentru întreaga sa operă poetică și pentru proiectul „Interferențe literare româno-maghiare” (desfășurat la Filiala Târgu Mureș a Uniunii Scriitorilor”.
- Scriitorul lunii iulie 2023: Florina Zaharia, „pentru crearea și organizarea Festivalului Internațional de Literatură „Poezia – Port la Dunăre”. Ce treabă are un astfel de titlu cu organizarea unei obscure șezătoare literare?
- Scriitorul lunii august 2023: Cassian Maria Spiridon, „pentru spiritul creator dovedit în îndelungata carieră de poet, eseist, publicist și editor, precum și pentru consecvența implicării în viața culturală a Iașului și a țării, materializată și în conducerea uneia din publicațiile – etalon ale culturii române, Convorbiri literare”. Ce să mai adaugi aici? O lungă și scabroasă pupătură în dos unuia dintre directorii pe viață ai unei instituții submediocre, filiala ieșeană a USR.
- Scriitorul lunii septembrie 2023: Andreea Iulia Scridon, „pentru premiul obținut la ediția 2023 a Festivalului „Literatura tinerilor” de la Neptun.” Adică unei scriitoare i se dă un premiu din partea breslei pentru că a obținut un alt premiu la un festival cvasi anonim.
Unii mai primesc titlul de “Scriitorul lunii” și pentru simplul fapt că au îmbătrânit. Așa a fost cazul și în ceea ce-i privește pe „Scriitorul lunii iunie 2019 : Traian Ștef, la împlinirea unei vârste semnificative” sau „Scriitorul lunii mai 2023: Vasile Dan, la împlinirea vârstei de 75 de ani”.
Alături de Serile Filmului Românesc, o altă manifestare care reunește an de an la Iași aceleași figuri mucegăite ale cinematografiei autohtone, și Gala Scriitorii Anului nu reprezintă nimic altceva decât o scuturare a scamelor de pe rever între maeștrii care își mângâie orgoliile cu premii lipsite de un fundament serios, fără nici o relevanță în spațiul literar și care, mai grav, îi îndepărtează și mai mult pe autorii tineri de șansa unei afirmări pe care unii dintre ei chiar o merită cu prisos.
Paul LOVIN