Există imagini care spun mai multe decât o mie de discursuri oficiale. La Iași, una dintre ele va rămâne, probabil, simbolul ediției din acest an a Marșului Vieții – președintele Statului Israel, Isaac Herzog, înconjurat de agenți de securitate înarmați cu puști de asalt, într-un dispozitiv de protecție fără precedent pentru un șef de stat aflat în vizită în oraș. Este, foarte probabil, prima dată când ieșenii asistă la o asemenea demonstrație de forță în centrul unui eveniment comemorativ. Măsurile de securitate sunt stabilite în funcție de evaluările serviciilor specializate și de contextul internațional, însă imaginea este una puternică și ridică inevitabil întrebări despre lumea în care trăim – o ceremonie dedicată memoriei victimelor urii și antisemitismului ajunge să fie protejată de arme automate, într-o Europă care se consideră democratică și sigură.
Marșul Vieții comemorează Pogromul de la Iași din iunie 1941, una dintre cele mai cumplite crime din istoria României, în urma căreia aproximativ 13.000 de evrei au fost uciși. Memoria acestor victime trebuie păstrată cu respect, iar prezența președintelui Isaac Herzog reprezintă un gest diplomatic și simbolic important. Dar dincolo de solemnitatea momentului, Iașul a oferit și o altă imagine. Una care vorbește despre reflexele administrației locale.
Cu puțin timp înaintea vizitei oficiale, strada care face legătura dintre Șoseaua Păcurari și Cimitirul Evreiesc a fost asfaltată în regim de urgență. Numai că asfaltul se oprește brusc exact acolo unde traseul oficial nu mai avea nevoie de el. Dincolo de acel punct începe aceeași infrastructură degradată pe care locuitorii o folosesc de ani de zile. Această imagine spune, poate, mai mult despre administrația locală decât toate comunicatele Primăriei la un loc. Dacă lucrările au putut fi executate peste noapte pentru o vizită oficială, atunci de ce nu au fost realizate și pentru cetățenii care plătesc taxe și impozite în fiecare lună? De ce este nevoie de prezența unui președinte străin pentru ca asfaltul să apară miraculos? Asta demonstrează, încă o dată, scărba pe care primarul Mihai Chirică o are față de ieșeni, care mai cosmetizează câte o limbă de stradă, pe repede înainte, doar înaintea unei vizite oficiale, urmată apoi de revenirea la rutina nepăsării. În timp ce oficialii au vorbit despre memorie, responsabilitate și valori democratice, administrația locală condusă de Chirică pare să fi transmis un alt mesaj, involuntar, și anume acela că atunci când vine un demnitar important, se poate. Când este vorba despre contribuabili, se mai poate aștepta. Această discrepanță este cea care irită. Nu faptul că un șef de stat beneficiază de protecție maximă. Este firesc. În contextul geopolitic actual, asemenea măsuri sunt decise de structurile de securitate și nu reprezintă un capriciu. Ceea ce nu este firesc este ca aceeași mobilizare administrativă să nu existe și pentru problemele cotidiene ale orașului.