Un dosar din 2021 care au fost cercetate tentative de acces ilegal la conturi bancare, a fost lăsate în coadă de pește de către magistrații ieșeni, sub protecția unei justificări care frizează penibilul: „nu există interes public”. În realitate, ne confruntăm cu o decizie care ridică întrebări grave despre prioritățile sistemului judiciar în fața noilor forme de criminalitate digitală.
În august și noiembrie 2021, două tentative de phishing prin intermediul platformei OLX au fost documentate de procurori. Schema era clasică: un „cumpărător” fals aborda vânzătorul prin WhatsApp, se declara interesat de produsul afișat și îi trimitea un link care copia o interfață de plăți, cerându-i datele cardului bancar și un cod de confirmare.
Autorii? Necunoscuți. Prejudiciul? Inexistent, pentru că victimele nu au accesat linkurile. Dar intenția? Clară ca lumina zilei. În ciuda acestor elemente, ancheta, care a durat aproape patru ani, s-a încheiat cu o renunțare oficială la urmărirea penală, pe motiv că efortul ar fi disproporționat față de gravitatea faptei.
Procurorul de caz, prin ordonanța emisă zilele trecute, a decis că nu merită efortul. Judecătorul de cameră preliminară a fost de acord, pe motiv că nu există un interes public pentru continuarea anchetei, faptele nu au produs prejudicii concrete, iar persoanele vătămate nu doresc să se constituie parte civilă. Mai exact, statul român a decis că nu merită să investigheze tentative de fraudă informatică deoarece autorul nu e cunoscut, victima n-a pierdut bani și urmărirea penală ar costa prea mult. Aceasta este poate una dintre cele mai periculoase precedente judiciare într-o epocă în care atacurile cibernetice și tentativele de fraudă online devin tot mai sofisticate și frecvente.
Un detaliu important din dosar: deși victima principală, Caia Constantin, a colaborat cu anchetatorii și a relatat faptele, nu a putut fi audiată oficial în timpul urmăririi penale, decât telefonic. O declarație prin e-mail și lipsa unei constituiri ca parte civilă au fost suficiente pentru ca ancheta să fie considerată neesențială.
Între timp, autorii, posibil parte a unei rețele internaționale de fraudatori, rămân complet neidentificați. Nu există mențiuni despre solicitarea unor date de la platformele utilizate (OLX, WhatsApp), nici despre eventuale colaborări cu DIICOT sau alte structuri specializate în criminalitate informatică.
Decizia Tribunalului de a închide definitiv dosarul, fără ca autorii să fie identificați, reținuți sau măcar puși sub urmărire penală, transmite un mesaj periculos. Este justiția românească pregătită să protejeze cetățeanul de infracțiunile digitale, sau este preocupată mai degrabă de cât de ieftin poate să nu le investigheze? Dacă astăzi se renunță la urmărirea penală doar pentru că phishingul nu a avut succes, ce se va întâmpla mâine, când unul dintre acești hackeri va reuși și va goli contul unei familii întregi?
Într-o lume în care infracțiunile se comit tot mai mult în spațiul digital, modul în care statul reacționează devine barometrul încrederii cetățeanului. Renunțarea la anchete doar pentru că prejudiciile sunt zero este ca și cum ai refuza să intervii într-o tentativă de incendiere, pe motiv că focul a fost stins la timp.
Radu SEICARU