Într-un oraș care se topește sub razele necruțătoare ale soarelui, în timp ce termometrul pare că a depășit demult bunul simț, un singur om veghează din biroul său climatizat la binele nostru: primarul Mihai Chirica. Omul care face totul. Aproape.
Da, ne aduce voluntari cu apă, telverde pentru „singuratici” și chiar promisiunea eternă că vom fi bine. Ba mai mult, a activat solemn, bineînțeles, Comitetul Local pentru Situații de Urgență. Că doar nu era să lase canicula să ne ia prin surprindere ca zăpada în decembrie.
Dar, în acest concert al grijii administrative, lipsește o notă. Nu una falsă, ci una complet mută: cișmelele! Acele banale, dar vitale izvoare urbane care altădată ofereau un strop de viață între două tramvaie și trei înjurături din trafic. Cișmelele, domnule primar, acele artefacte ale civilizației moderne, zac și acum moarte. Secate. Uitate. Mai seci decât promisiunile electorale.
Planul anti-caniculă: o odă în 99 de puncte și… zero jeturi de apă
Epopeea măsurilor primăriei e mai lungă decât „Război și Pace” și la fel de plină de personaje. Avem: DAS, CTP, DSP, Salubris, Servicii Publice, ONG-uri, farmacii, voluntari, Crucea Roșie, colegii de farmaciști, automate cu apă, centre cu aer condiționat și personal medical. Mai lipsea doar un elicopter cu pulverizator de Evian și un sobor de preoți să sfințească hidratarea.
Totuși, în tot acest carusel de bune intenții și liste de acțiuni, cișmelele și țâșnitorile, acele echipamente simple, ieftine și deja existente, sunt ca apă în deșert: nu se văd, nu se simt.
SC ApaVital SA e invitată „să asigure buna funcționare a cișmelelor”… pe hârtie. În realitate, nu funcționează niciuna. Sau dacă funcționează, probabil o fac doar în spirit și doar pentru turiștii imaginari care încă mai cred că Iașul e un oraș european, nu o saună cu tramvai.
Domnule primar Mihai Chirica, mulțumim pentru toate: punctele de prim-ajutor, centrele climatizate, fructele livrate, telverde-ul verde ca speranța. Dar vă rugăm, dacă nu e prea mult, poate, într-o zi, vă faceți timp să dați drumul și la cișmele. Că s-ar putea ca până ajunge voluntarul cu paharul de apă, să nu mai fie cine să-l bea.
Aida POPA