Din ce în ce mai mulți ieșeni se trezesc cu casele sau mașinile sechestrate, conturile blocate și bunurile puse sub urmărire de către entități cu nume obscure, înregistrate în paradisuri fiscale. În centrul cazului de față este vorba de Investcapital LTD, o societate malteză care cumpără datorii de la bănci și IFN-uri românești, și Ioan Gorgos, un om obișnuit din comuna Popești, județul Iași.
Potrivit actelor din dosar, totul a început în martie 2023, când Gorgos a semnat un contract de credit minor cu o bancă locală. Până în 2024, bărbatul nu a mai reușit să achite ratele, iar banca a declarat creditul scadent anticipat. Câteva luni mai târziu, fără să fie informat clar, datoria sa fusese vândută către Investcapital LTD, o firmă cu sediul într-un centru de birouri din Malta, reprezentată în România de o societate de recuperare a creanțelor.
Cazul a ajuns la un executor judecătoresc care, la începutul lui 2025, a deschis un dosar de executare silită. Fără o notificare reală, fără o somație clară, Gorgos s-a trezit pe 24 martie 2025 cu autoturismul sechestrat. A fost, spune el, „prima dată când am aflat că sunt executat”. Bărbatul a contestat executarea, susținând că nu i s-au comunicat actele, nu i s-a prezentat titlul executoriu și că cesiunea de creanță (adică transferul datoriei de la bancă la firma malteză) nu i-a fost adusă la cunoștință. Toate argumente logice, într-o lume juridică ideală.
Dar în România, detaliile de procedură pot cântări mai mult decât dreptatea însăși. Instanța a constatat că, potrivit dovezilor depuse de executor, primele acte de executare ar fi fost comunicate legal la adresa din Popești, prin înmânare directă. Prin urmare, termenul de 15 zile pentru contestație începuse să curgă din 24 februarie 2025.
Când Gorgos a depus cererea sa, pe 8 aprilie, era deja prea târziu. Instanța a admis excepția de tardivitate. Cu alte cuvinte, nu contează dacă a fost notificat corect, nu contează dacă cesiunea de creanță a fost real comunicată, nu contează dacă executorul a respectat spiritul legii. Contează doar că cererea a fost depusă „după termen”, semn că sistemul judiciar românesc a devenit o mașinărie a formelor fără fond. Dacă nu depui o contestație în 15 zile, ești terminat, indiferent cât de abuzivă e executarea.
Acest caz este doar o picătură într-un ocean de abuzuri legalizate. Sub umbrela unor companii străine cu sedii virtuale și reprezentanți locali obscuri, industria recuperării datoriilor a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri din Europa de Est. Legea românească le oferă tot: executori dispuși, instanțe supraaglomerate și debitori nepregătiți juridic.
Radu ȘEICARU