Mozaic

Intre “Suedia comunista” si “Romania tiganista”. Despre o civilizatie de neinteles pentru saltimbanci balcanici

By Redacția

June 13, 2016

De curand, un vechi cunoscut, fugit de comunismul din Romania, mi s-a “destainuit”: “m-am saturat de comunistii astia suedezi”… Am ramas cu gura cascata iar el mi-a  argumentat: “nu poti sa faci nimic de capu’ tau in Suedia, nu poti sa gresesti, nu poti sa te simti si tu singur… peste TOT domneste Ordinea si Legea. De exemplu, daca intri cu un 4 x 4 in  oras si n-ai platit  rovigneta, amenda iti vine in 3 zile si este foarte mare, daca gresesti, deh…ca tot omu’, platesti de-ti sar capacele”. Deci, vecinul meu s-a saturat de aceasta  permanenta pseudo-‘Securitate’ care obliga la  Ordine si Respect. In rest, va las pe voi sa judecati unde-i mai bine: acolo sau aici – eu zic ca aici, aici poti sa faci  ce vrei, sa omori si sa stai 3 ani la mancare gratis, sa  furi (e bine sa furi mult ca sa ai ce spagi sa dai la cei care  te vor judeca) s.a.m.d. Alegeti… vai noua!”

Suedia, o tara la superlative. Legislatia lor, visul la  Rai al omenirii. Suedia, tara in care politicienii nu au privilegii, nu se  bucura de imunitate, iar alegatorii  se prezinta la vot in proportie de peste 80%.  In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza  pe locul 5, dupa Danemarca,  Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie  este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.Tarile  “fericite” au in comun mai multe lucruri, printre  care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica  John Helliwel, profesor de economie  la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor  in viata “cetatii” este tratata cu foarte mare  seriozitate.

Reportajul “Suedia – Taramul politicienilor fara  privilegii” (“Sweden – Land of Politicians Without Privileges”), difuzat  de televiziunea braziliana TV Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din  Romania, ne e greu sa credem  ca exista cu adevarat …

Cateva date generale

Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971,  Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri,  alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2  milioane  de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea  Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de  Cuvant al Parlamentului.

Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie  solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt  mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.

Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa  fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor,  peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste

80% sunt membri  de sindicat. Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot  esentiale  pentru  democratie.

Fara privilegii sau lux pentru politicieni

Tara este  condusa de clasa politica, nu de rege,  iar suedezii sunt  extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de  cei carora le dau  votul, motiv pentru care  acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux. Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse  gratuit la dispozitia  parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa  doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea  Parlamentului.

In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie  garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita  atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este  comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp  daca vor sa isi spele asternuturile. Sunt si parlamentari care  traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri,  inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt  stricte: “Pastrati curatenia”.

Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.

Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv  pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi  politicienilor o viata de lux“, explica un suedez in  reportajul  televiziunii braziliene.

Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa   300 de metri patrati. Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult,  purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca  premierul isi calca singur camasile si isi spala singur  rufele, la fel ca orice simplu cetatean.

Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un  birou administrativ  numit  de guvern impreuna cu un  consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.  Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte  oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au  salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. “Suntem alesi sa  reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile  noastre slujbe“, a explicat  o consiliera. Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se  considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii  lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fara indemnizatii speciale

Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc  bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei  eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele  parlamentare din localitatile de  origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau  bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii. Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa  fie aprobate si rezervate la agentia de turism  din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii  speciale.

Fara imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si  nu se bucura de niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte  personale cu credit cardul guvernamental  si a platit scump – si-a pierdut postul  de vicepremier.  Scandalul a fost celebru in anii  ’90, fiind cunoscut  sub numele de “cazul Toblerone”. Sahlin si-a  compromis cariera politica, fiind nevoita sa  demisioneze din functia de lider al Partidului Social  Democrat.

Transparenta si control cetatenesc

Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini  in Constitutie. Fiecare cetatean are  dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de  impozit pe venit a premierului.

Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia  doritorilor corespondenta zilnica  si emailurile  oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces  la aceste informatii.

In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi  traseul unor documente, cum ar  fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a  inclus si pranzul luat   impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se  chiar si ce au mancat si au  baut cei doi.

Administratia Parlamentului suedez tine socoteala  cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista  dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari,  precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.

Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere  informatiile prin intermediul Internetului. Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele  de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in  aceasta tara.