După mai bine de jumătate de an de judecată, zeci de mesaje, 6 amânări și un scandal sentimental cu tentă financiară, Judecătoria Pașcani a tranșat, în sfârșit, un caz care ar putea fi subtitrat cu: „Dragostea trece, datoriile rămân”.
În rolul principal: doamna reclamantă, o fostă concubină cu o memorie financiară remarcabilă, și domnul pârât, un fost partener de viață cu o amnezie selectivă care începe fix de la suma de 2300 lei în sus. Obiectul litigiului: un împrumut acordat „pe încredere”, fără chitanță, contract sau martori… ci doar cu mesaje dulci și promisiuni de tipul „îți dau banii înapoi, iubita mea”.
Povestea începe ca multe altele: doi tineri se iubesc, se mută împreună, iar ea începe să finanțeze visul lor comun – probabil unul cu rate, bonuri fiscale pierdute și economii împrumutate. În perioada 2021-2023, reclamanta i-a oferit domnului pârât suma de 9500 lei. Dar, cum iubirea s-a evaporat și facturile au rămas, doamna și-a cerut banii înapoi. Domnul a răspuns: „Îți dau, dar n-am!” – frază nemuritoare în orice proces civil cu aromă de fostă relație.
După despărțirea de dragostea de împrumut, instanța a fost chemată să repare inima și portofelul. Dar nu a fost ușor: pronunțarea s-a amânat de nu mai puțin de 6 ori, într-un ritm ce i-ar face invidioși și pe constructorii de autostrăzi. Începând cu 2 iunie, trecând prin 16 iunie, 26 iunie, 4 iulie, 18 iulie și culminând cu marea revelație de pe 22 iulie, justiția a deliberat cu înțelepciune și cafea reîncălzită.
După ce a analizat toate probele, adică niște mesaje și declarațiile părților (care s-au contrazis ca într-un episod de Acces Direct), instanța a decis: pârâtul datorează reclamantei exact 2300 lei. Restul de 7200? Nici urmă, nici dovadă, nici sentință. Așa a zis și pârâtul: „Nu-mi amintesc, doamnă judecător, decât că i-am cerut 2300. Și nici ăia nu-i am acum, că am copil în întreținere și rate cu soția”.
Totuși, instanța i-a dat un termen de trei luni pentru plată. Adică până în octombrie, timp suficient să-și regleze karma și contul bancar. Nu s-au acordat cheltuieli de judecat – probabil pentru că după atâtea amânări, toată lumea era deja prea obosită să mai calculeze.
Paul LOVIN