O ieșeancă pierde o nouă luptă în instanță cu băncile și firmele de recuperare. Tribunalul a respins contestația și a menținut obligația de plată a 3.500 de lei
Maria Mihai a încercat să anuleze o decizie a Tribunalului Iași prin care fusese obligată să achite 3.500 de lei cheltuieli de judecată către o instituție financiară. Femeia a invocat probleme legate de calitatea creditorului, existența titlului executoriu și legalitatea executării silite. Instanța a respins însă contestația în anulare ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de lege.
O dispută judiciară care vizează raporturi de credit, executări silite și calitatea creditorilor a ajuns din nou pe masa judecătorilor Tribunalului Iași. Maria Mihai a solicitat anularea unei decizii civile pronunțate la 26 mai 2026, prin care instanța anulase ca netimbrată o cerere de revizuire și o solicitare de suspendare a executării silite.
În aceeași hotărâre, femeia fusese obligată să plătească 3.500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către una dintre societățile implicate în litigiu.
Nemulțumită de soluție, aceasta a formulat o contestație în anulare, susținând că instanța ar fi trebuit să analizeze mai multe aspecte referitoare la creanță, la identitatea creditorului și la actele de executare silită. Tribunalul a considerat însă că procedura aleasă nu permite rejudecarea acestor chestiuni și a respins contestația ca inadmisibilă.
Disputa cu băncile și firmele de recuperare a creanțelor
În proces sunt implicate Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, CEC Bank – Sucursala Centrală, un executor judecătoresc, o instituție financiară și o societate de recuperare a creanțelor.
Prin cererile depuse la dosar, Maria Mihai a contestat inclusiv calitatea de creditor a uneia dintre instituțiile financiare, susținând că creanța ar fi fost cesionată către o altă societate. Totodată, femeia a afirmat că firma care ar fi preluat creanța nu ar deține un titlu executoriu și a criticat acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea fostului creditor.
Contestatoarea a mai reclamat că anumite înscrisuri, o expertiză extrajudiciară și documente referitoare la dosarele de executare silită nu ar fi fost analizate în cadrul procedurilor anterioare. În susținerea poziției sale, aceasta a depus precizări, răspuns la întâmpinare și documente referitoare la raporturile de credit și la executarea silită.
De cealaltă parte, instituția financiară a cerut respingerea contestației în anulare, argumentând că motivele invocate nu se regăsesc printre cele pentru care legea permite folosirea acestei căi extraordinare de atac.
De ce a fost respinsă contestația în anulare
Judecătorii au subliniat că hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, nu în recurs. Potrivit instanței, această cale extraordinară de atac poate fi folosită numai în situațiile expres prevăzute de lege, între care nerespectarea procedurii de citare sau încălcarea normelor de ordine publică privind competența, în condițiile reglementate de vechiul cod.
În cazul hotărârilor instanțelor de recurs, legea prevedea și anumite situații speciale, precum existența unei greșeli materiale sau omiterea din greșeală a analizării unui motiv de modificare ori de casare. Tribunalul a reținut însă că aceste dispoziții nu sunt aplicabile deciziei din 26 mai 2026, deoarece aceasta a soluționat o cerere de revizuire.
Judecătorii au constatat că Maria Mihai nu a demonstrat existența vreunuia dintre motivele legale care ar fi permis anularea hotărârii pe această cale.
„Simpla nemulțumire față de soluția pronunțată și pretinsele erori de judecată nu pot fi convertite într-un motiv de contestație în anulare”, este, în esență, concluzia instanței.
Prin respingerea contestației în anulare, hotărârea anterioară nu a fost desființată, astfel că obligația de plată a celor 3.500 de lei rămâne în vigoare. Totuși, Tribunalul a respins cererea instituției financiare de a obține cheltuieli de judecată pentru noul proces, întrucât aceasta nu a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli. În final, Tribunalul a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de Maria Mihai împotriva deciziei civile din 26 mai 2026.