Oamenii nu se nasc la fel, unii tipa, altii rad, unii plang altii sint altfel, oamenii se nasc diferit nu doar diferiti, asta este valabil si pentru carti. Cartile se nasc diferite, sint scrise in moduri diverse si nu se aseamna unele cu altele, dar cartile nu sint oameni, dar daca ar fi atunci cartile ar fi oamenii nemuritori …
- Dar nu toate cartile, hai sa fim seriosi.
- Nu, nu toate, doar unele, acele carti care merita ..
- Nici cu asta nu sint de acord, nu toate cartile care merita sa fie nemuritoare chiar sint, e ca la oameni, nu toti oamenii buni sint cunoscuti de ceilalti, sint foarte multi oameni buni care mor in mizerie nestiuti de nimeni.
- Totusi cartile bune sint citite de oameni ..
- Nu toate cartile bune sint citite de oameni buni ..
- Da .. da … cred ca e cum spui tu, oamenii sint buni pana cand devin rai, dar in general toti citesc carti.
- Nu inteleg totusi un lucru …
- Ce anume?
- Acum daca tot e limpede ca iti dau din nou mart, de ce totusi nu incheiem partida si sa o luam de la capat.
- Imi place sa dau cu zaru si sa sper ca totusi va fi doar linie.
- Pai nu va fi.
- De unde stii, daca acum dau un 6 6 si ma salvez de la mart,
- Da mai omule dar tot e partida mea.
- Bine bine .. hai sa o luam de la capat, cat e scorul?
- Hmmm .. sa vedem … ar trebui sa imi dai vreo 8 beri pana acum …
- Dar pentru ca esti baiat de comitet iti dau 4 tie si 4 mie, e bun?
- Nu … imi dai 8 mie si tu, treaba ta.
- Incepem?
- Da .. iaca .. 3 cu 1, iar o sa iei bataie.
- Deci cum ziceam, cartile bune ar trebui sa fie oameni nemuritori.
- Nu ai inteles, nu cartile bune sint oameni nemuritori, cartile citite sint oameni nemuritori, e ca povestea cu porumbelul si statuia, oricat de placut ar fi sa zbori si sa te caci pe statui pana la urma despre tine porumbel nu o sa stie nimeni nimic, in timp ce statuia ..
- He he .. hai ca tura asta o iei zdravan de tot .. ia uite ..inca un 6 6 .
- Da da .. o iau .. cum facem cu cartile astea, sint sau nu sint cartile nemuritoare.
- Nu sint.
- De ce?
- Pentru ca nu le citeste nimeni.
- Si atunci .. cum mor cartile?
- Pai nu mor
- Daca nu mor inseamna ca sint nemuritoare.
- Nu
- Nu ce?
- Cartile nu mor dar nici nu sint nemuritoare, cartile nu exista
- Hai ca asta e prea de tot .. de unde ai scos grozavia asta?
- Tot de acolo de unde a iesit si 4 4 asta .. din cutia cu noroc, trebuie sa ne intoarcem putin, oamenii ca si indivizi sint muritori, omenirea insa e nemuritoare, asa ar fi si cu cartile, nu sint nemuritoare in sine, ideile din ele, literatura intreaga, creatia este nemuritoare …
- Ahaaaa cred ca am priceput, adica, cartile nu sint nemuritoare pentru ca de fapt cartile nu se nasc, exact ca si oamenii ..
- Cum adica .. exact ca si oamenii? Ca doar oamenii se nasc.
- Nu se nasc, oamenii sint zamisliti.
- De cine mai omule?
- De noi … noi toti ii facem pe oameni oameni. Daca nu i-am face asa atunci fiintele care se nasc ar fi precum cartile netiparite, pagini albe, hartie si atat. Asa e cu oamenii, oamenii sint zamisliti.
- Da, de aia pierzi tu la table de parca ai castiga …
- Exact, e placerea sa pierd ca sa te vad pe tine fericit ca macar atat poti sa faci bun in viata, sa ma bati pe mine la table.
- Hai sictir
- Si sa bei bere ..
- Sictir, auzi …
- Buuuunnn .. am stabilit. Cu partida asta trebuie sa iti dau 9 beri. Offf .. o sa ma saracesti.
- Nu-i bai, mai scrii o carte.
- Eu nu scriu carti, eu zamislesc oameni nemuritori.
- Pe dracu, stii tu pe careva din lumea asta care ti-a citit macar o carte?
- Da, pe mine.
- Iaca nu m-am gandit, ai dreptate
- Deci vezi .. de aia eu pierd la table tu bei bere eu zamislesc oameni, din pacate multi is prosti si norocosi ca tine.
- Bine ca esti tu destept si ghinionist.
- Nu sint ghinionist sint doar destept.
- Totusi .. bun hai ca inchid cutia ca deja nu mai am chef sa te bat azi. Nu m-am lamurit, oamenii sint nemuritori in carti sau cartile sint nemuritoare in oameni.
- Nici una nici alta, nici cartile si nici oamenii nu exista.
- Mai … acu tu chiar vrei bataie bataie …
- Nu, oamenii exista atat timp cat au carti iar cartile exista atat timp cat au oameni. daca oricare dintre cele 2 elemente dispare, dispare imediat si celalalt.
- S-a ales prafu de cartile nemuritoare.
- Nu chiar, undeva tot am ajuns ..
- Da? Unde?
- Tu ai 9 beri de luat acu, eu ma duc sa scriu o carte si ne vedem maine pe la 5 tot aici , daca nu ploua.
- Si daca ploua?
- Vii la mine si bei vin.
- . mai bine sa nu ploua
- Bine atunci, pe maine
- Cartea asta nu o iei?
- Nu ti-o las tie sa o faci nemuritoare
- Sa o fac ce?
- Sa o citesti.
- Da da .. de parca eu as sti sa citesc carti.
- E la fel ca la ziare nu mai ca e mai interesant
- Ei draci, cum sa fie mai interesanta o carte decat un ziar?
- O sa vezi
- Nu vreau sa vad, nu pot sa citesc carti ca pe urma incep sa ma gandesc si apoi o sa ajung dracului ca tine, sa scriu carti si sa pierd la table si eu nu am de unde sa scot bani sa cumpar bere la mai stiu eu ce sarantoc care pare mai destept decat scandura din card si cu care pot vorbi bazaconii la crasma din sat numai ca sa imi fac subiecte sa pot scrie carti pe care nu le citeste nimeni.
- Pe ale mele le citesc multi.
- Nu ai cum sa stii, tot ce stii e ca le cumpara, dar nu stii daca le si citesc. Nu o sa afli niciodata daca tot ce ai scris tu a devenit nemuritor sau nu.
- Normal, o sa mor eu inaintea lor, dar stii ce inseamna asta, inseamna ca pentru mine, cartile mele vor fi nemuritoare.
- E un punct de vedere. Dai berea aia?
- Acu, floricica mica ia adu 9 beri la mosu sa ii dea lu setila asta ocupatie …
….
- Nene, sa traiesti o mie de ani si sa scrii carti frumoase sa ai bani sa imi iei bere ..
- Ce o sa te faci tu daca intr-o zi o sa te bat la table?
- O sa imprumut bani de la tine sa iti iau bere, o sa iti beau berea si o sa te bat la table pana iti recuperezi datoria, simplu.
- Da, foarte simplu. De asta cartile sint nemuritoare si oamenii nu ..
- Iar …
- Da, pentru ca nu o sa vezi niciodata carti calice si bete pe strada.
- Nu asta, iar incepem cu nemurirea si cu oamenii si cu cartile, ma doare scafarlia de atata nemurire. Nu ai vrea sa vorbim despre politica sau femei sau fotbal sau altceva …
- Sa stii ca si femeile ca si cartile sint nemuritoare
- Nuuuu ….
- Ba daaa
- Cum asa?
- Nu stiu, asa mi-a venit.
- De ea mai stii ceva?
- Nu, i-am promis ca nu o mai caut. Stiu ca se gandeste la mine. Stiu ca intr-un fel ma asteapta dar imi e frica sa o caut, ultima data cand am vazut-o i-am promis ca nu o sa mai caut, ca o astept doar.
- Si, crezi ca tine vrajeala asta cu mine?
- Ar trebui, cu mine tine, eu chiar nu o caut.
- Vrei sa o caut eu?
- Unde sa o cauti tu? Cum sa o cauti tu, habar nu ai cu arata, nu ai vazut-o niciodata, nici macar nu stii unde e … nu ai nici un reper …
- Offf nene, pentru cat esti de destept, esti tare prost uneori, ti-am citit cartile, e si ea acolo la fel de nemuritoare pentru tine ca si cartile tale, as putea sa o recunosc dintr-o privire, deci ia zi .. vrei sa o caut eu si sa ii zic ca iti e dor de ea?
- Nu vreau, i-am promis ca nu o mai caut. O sa mai scriu o carte daca nici dupa asta nu ma gaseste inseamna ca nu merit …
- Nu prea meriti ca esti prost, dar asta e alta poveste, hei ce faci? Ce e cu tine acum ce te-ai pleostit asa?
- Ehhh .. iar mi-ai amintit. Mai bine vorbim despre carti.
- De ce? La ce bun cartile daca ea nu e cu tine?
- Mosule, cartile sint nemuritoare in oameni ca dragostea, exact la fel. Exact exact. Eu m-am m-am indragostit de ea am zamislit din mine un alt om, unul diferit de ce eram pana atunci pentru ea am scris, de asta ti-am zis ca femeile sint nemuritoare ca si cartile.
- Nu toate, uite, baba mea saraca, a crapat de vreo 5 ani
- Mosule, oare cum sa iti mai spun … fiecare om, barbat sau femeie are in suflet pe cineva care e nemuritor. Eu o am pe ea. Si din ea aflata in sufletul meu se nasc cartile, povestile pe care le scriu. Eu am dragostea, ea face povestea, e ca la oameni, eu cu ea in suflet zamislim povesti, zamislim oameni, care au grija de oameni si care in felul asta devin nemuritori.
- Da nene .. asa e … daca nu era ea, nu ai fi scris niciodata.
- Asa e mosule, asa e .. niciodata
- Ar trebui sa o iubeasca toti cei care iti citesc cartile, uite de exemplu eu o iubesc sincer pentru ca te-a facut sa scrii, sa ii scrii, de fapt sa ne scrii noua despre dragostea ta, despre povestea asta a voastra, ciudata si incurcata si simpla si frumoasa si urata si plina, in primul rand plina de viata. Stiu sigur ca sint oameni care asteapta o noua poveste de la tine pentru ca ei nu stiu sa isi faca povestile lor. Ca veni vorba, daca o sa se faca film din vreo carte de a ta cine ai vrea sa o joace pe ea?
- .nimeni niciodata, nu as putea lasa asta sa se intample. Ea e cartea mea nemuritoare nu o poate juca nimeni.
- Totusi .. zi si tu o actrita care sa ii semene, sa imi fac si eu o idee ..
- Dar ai zis ca o cunosti din cartile mele
- Dar as vrea sa stiu cum o vezi tu
- Dar eu nu as vrea sa iti zic
- Si totusi hai zi
- Frumoasa, dulce, draguta, blanda, dracoasa, frumoasa
- Ai zis de 2 ori frumoasa
- E de 2 ori frumoasa
- Cum?
- E frumoasa ca e frumoasa si e frumoasa ca ma .. ca ma iubea .. ca era acasa mea
- Da, am inteles iar bati campii, cand imi arati o poza cu ea? De 5 ani te rog
- Si eu tot de atat timp iti zic ca niciodata
- Nu ai? ba am
- Atunci?
- Uite .. stii .. eu cred ca de fapt nu cartile sau oamenii sint fara moarte, nemuritori cum s-ar zice, eu cred ca iubirea …
- Mai nene, nu ma mai aburi cu din astea, zi ce si cum cu fata asta a ta ca me scoti din minti
- Mosule, cum ziceam .. iubirea este cea care e nemuritoare. Iubirea si toate povestile despre dragostea dintre oameni. atat. Nimic altceva nu mai conteaza. Toate cartile mele sint despre iubire si despre ea. Toate povestile din lume sint despre iubire si de o ea ..
Cartile se nasc diferite, povestile se nasc diferite, dar de fapt sint una singura, o singura mare poveste despre cum doua suflete se iubesc sub stele si fac din fiecare secunda a vietii lor un strop micut de nemurire, o poveste, despre fiecare sarut, despre fiecare mangaiere despre cum se aseaza talpa ei mica si alba pe spatele lui mare si negru, povestile sint nemuritoare, nu cartile si nici oamenii, secundele acelea de fericire care au ramas imprastiate prin iarba uda de roua sub stelele care zambesc ingaduitoare si dornice de o noua poveste, acelea sint nemuritoare. Oamenii, cartile, mor, le omoara timpul si indiferenta.
de Virgil Leitoiu