Tribunalul a respins definitiv apelul formulat de o femeie cu handicap care a contestat executarea silită declanșată de Casa de Ajutor Reciproc Moldova IFN, menținând hotărârea Judecătoriei prin care contestația la executare fusese respinsă ca neîntemeiată. Instanța a apreciat că executarea silită a fost începută în baza unor titluri executorii valabile, iar poprirea asupra pensiei de invaliditate respectă limitele prevăzute de lege. Litigiul își are originea într-un contract de credit încheiat în ianuarie 2022, prin care CAR Moldova IFN i-a acordat ieșencei Chelariu Cristina un împrumut de 43.000 de lei. Rambursarea creditului a fost garantată prin cinci contracte de fidejusiune, printre garanți numărându-se și apelanta din prezenta cauză. După ce împrumutul a fost declarat scadent anticipat, iar debitoarea principală nu și-a mai îndeplinit obligațiile de plată, instituția de credit a solicitat executarea silită a garanților pentru recuperarea unui debit restant de peste 30.000 de lei. În februarie 2024, executarea silită a fost încuviințată de instanță, fiind înființate popriri asupra veniturilor fideiusorilor.
Contestarea executării
Contestatoarea a susținut că executarea silită este nelegală și a cerut anularea tuturor actelor de executare. Printre principalele argumente invocate s-au numărat lipsa caracterului executoriu al contractului de fidejusiune, inexistența unui titlu executoriu valabil comunicat odată cu somația, precum și existența unor clauze considerate abuzive. Potrivit acesteia, relația contractuală era guvernată de Legea nr. 122/1996 privind casele de ajutor reciproc, care conferă caracter executoriu doar contractului de credit, nu și contractului de fidejusiune. De asemenea, a susținut că nu i-au fost explicate obligațiile asumate prin semnarea contractului, în special renunțarea la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune. Contestatoarea a mai invocat situația sa materială dificilă, arătând că veniturile provin din pensia de invaliditate și indemnizația de handicap și solicitând reducerea popririi la o sumă fixă de 250 de lei lunar.
Poziția CAR Moldova IFN
Casa de Ajutor Reciproc Moldova IFN a solicitat respingerea apelului, arătând că toate actele contractuale au fost semnate în deplină cunoștință de cauză și că apelanta a garantat în mod repetat alte împrumuturi în trecut. Instituția a depus la dosar declarația de negociere a clauzelor contractuale, semnată de fideiusor, din care rezulta că aceasta primise proiectele contractelor, că luase cunoștință de toate clauzele și că acceptase expres inclusiv renunțarea la beneficiile legale specifice fideiusorului. Totodată, intimata a susținut că executarea silită s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, iar toate actele necesare au fost comunicate debitoarei. Analizând cauza, tribunalul a concluzionat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale. Judecătorii au reținut că apelanta a semnat atât contractul de fidejusiune, cât și documentele prin care declara că înțelege consecințele obligației asumate și că acceptă răspunderea solidară cu debitorul principal. Instanța a apreciat că executarea silită a fost pornită în baza unor titluri executorii valabile și că somația comunica toate elementele prevăzute de lege, inclusiv titlul executoriu, cuantumul debitului și cheltuielile de executare.
Poprirea asupra pensiei de invaliditate, considerată legală
Unul dintre aspectele importante analizate de instanță a vizat urmărirea veniturilor apelantei. Tribunalul a făcut distincția între indemnizația de handicap, care beneficiază de protecție specială și nu poate fi urmărită silit, și pensia de invaliditate, care poate face obiectul executării silite în limitele prevăzute de art. 729 din Codul de procedură civilă. Judecătorii au arătat că poprirea de până la o treime din pensia lunară respectă dispozițiile legale și că instanța nu poate stabili arbitrar o rată fixă de 250 de lei lunar exclusiv în considerarea situației financiare a debitorului. Din actele depuse la dosar a rezultat că, pe parcursul executării, au fost efectuate plăți lunare în cuantum de aproximativ 100 de lei.
Cheltuielile de executare, menținute
Tribunalul a analizat și criticile privind onorariul executorului judecătoresc și celelalte cheltuieli de executare. Instanța a constatat că onorariul executorului, în valoare de 3.597,89 lei cu TVA inclus, se încadrează în plafonul maxim prevăzut de legislația aplicabilă, iar celelalte cheltuieli au fost justificate prin actele din dosarul de executare. Judecătorii au subliniat că dificultățile materiale invocate de contestatoare nu reprezintă, prin ele însele, un motiv legal pentru anularea sau reducerea unor cheltuieli de executare stabilite în conformitate cu legea. Prin decizia pronunțată, tribunalul a respins ca nefondat apelul și a menținut integral sentința Judecătoriei.