Contractul de concesiune pentru serviciul public de distribuție a gazelor naturale în comuna Gorbănești, a ajuns pe masa judecătorilor Tribunalului Iași. Dosarul abundă de acuzații de ofertă „cosmetizată” prin clarificări ulterioare, o firmă nou-înființată prin divizare, suspiciuni legate de licențe ANRE și o luptă procedurală care, cel puțin pentru moment, nu s-a dat pe fond, ci pe… completul de judecată.
Reclamanta, SC Gaz Nord-Est SA, a cerut suspendarea executării actelor prin care comuna Gorbănești a atribuit contractul de concesiune pentru rețeaua de gaze unei alte societăți comerciale. În vizor sunt Raportul procedurii din 19 decembrie 2025 și comunicarea rezultatului din 12 ianuarie 2026, plus orice act subsecvent, inclusiv semnarea contractului.
Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Gorbănești și societatea declarată câștigătoare, o firmă din București, rezultată dintr-o divizare parțială operată în vara lui 2025, au calitatea de pârâți în acest dosar.
La ultimul termen, comuna a lipsit. Cele două firme s-au prezentat cu avocați, iar discuția s-a concentrat pe o chestiune care, pentru publicul larg, poate părea tehnică: competența instanței.
Reclamanta susține că litigiul nu intră în sfera clasică a achizițiilor publice, reglementate de Legea nr. 101/2016, ci ține de un regim special prevăzut de Legea nr. 123/2012 și detaliat prin H.G. nr. 209/2019.
Cu alte cuvinte, nu ar fi vorba despre o „achiziție publică” în sensul clasic, ci despre o concesiune a serviciului de utilitate publică de distribuție a gazelor naturale, pentru care legiuitorul a trimis expres la Legea nr. 554/2004.
Avocații ambelor societăți comerciale au susținut că speța este una de contencios administrativ și trebuie judecată ca atare, nu ca litigiu clasic de achiziții publice.
Pe fond, chiar dacă instanța nu a intrat încă în analiză, acuzațiile sunt serioase. Reclamanta susține că licențele ANRE ar fi fost emise pe numele ofertantului la data depunerii ofertelor, dar ulterior ar fi fost „completate” prin clarificări; autoritatea ar fi acceptat, după termenul-limită, documente care ar fi modificat substanțial oferta tehnică; există o contradicție între răspunsurile oficiale la clarificări și rezultatul final al procedurii, iar societatea câștigătoare este nou-înființată prin divizare (august 2025) și ar fi utilizat experiența societății-mamă.
De cealaltă parte, firma declarată câștigătoare susține că nu a folosit un terț susținător, a preluat legal patrimoniul și activitatea prin efectul divizării, licențele ANRE sunt aceleași, doar denumirea societății fiind modificată, iar clarificările nu au schimbat oferta, ci doar au explicat cifre deja existente.
În plus, comuna arată că suspendarea ar putea bloca un proiect finanțat prin programul național de investiții și ar afecta interesul public.
Surpriza a venit din partea instanței.
Completul specializat în achiziții publice (D3AP) a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a propriului complet. Judecătorul a reținut că, fiind vorba despre o concesiune reglementată de Legea 123/2012 și HG 209/2019, litigiul este unul de contencios administrativ „de drept comun”.
Prin urmare, cauza nu poate fi judecată de un complet specializat în achiziții publice, ci trebuie repartizată aleatoriu unui complet specializat în contencios administrativ. Instanța a admis excepția și a declinat competența, fără cale de atac. Pe scurt, dosarul nu este respins, dar nici nu se discută fondul. Se reia de la zero, cu un alt complet.
În practică, astfel de declinări pot însemna luni de întârziere. Între timp, contractul ar fi deja semnat, investiția ar putea începe, iar, dacă ulterior actele sunt anulate, consecințele pot deveni extrem de complicate – inclusiv financiare.
Pe de altă parte, dacă suspendarea ar fi admisă, proiectul ar putea fi blocat până la soluționarea acțiunii în anulare.