La Tribunalul Iași, un dosar care miroase a praf de cretă și a ambiții zdrobite a fost tras pe dreapta. Nu pentru că s-ar fi lămurit lucrurile, ci pentru că, în România, când apare un dosar penal, „penalul ține în loc civilul”, iar catedra a fost suspendată până la verdictul procurorilor.
Reclamantul, învățătorul Șcuriu Pantazi Ion, cadru didactic la Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” din Pașcani, a cerut anularea unei hotărâri de Consiliu de Administrație a Școlii Gimnaziale Ion Creangă, act care a stat la baza unei proceduri de pretransfer. În ecuație apar unitatea de învățământ, directorul acesteia, Monica Pleșcan și Inspectoratul Școlar Județean Iași, prin Comisia de Mobilitate.
Reclamația este constuită în jurul unui post liber, a unei proceduri de pretransfer și a suspiciunii că regulile jocului ar fi fost, în cel mai bun caz, flexibile.
Un pretransfer contestat
În cererea de chemare în judecată, învățătorul a atacat parțial Hotărârea nr. 170/12.04.2024 a Consiliului de Administrație, invocând nereguli esențiale în organizarea și desfășurarea procedurii de pretransfer: stabilirea condițiilor, organizarea interviului, criteriile aplicate, consemnarea rezultatelor.
Potrivit susținerilor sale, necontestate formal de pârâți în această etapă procedural, în spatele hârtiilor ștampilate s-ar ascunde abuz în serviciu și fals în înscrisuri oficiale. Plângerea penală formulată împotriva directoarei a generat un dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, sub acuzații de abuz în serviciu, fals material și uz de fals.
Când instanța l-a întrebat ce s-a întâmplat în penal, reclamantul a arătat că a contestat o soluție de clasare, deschizând un nou front judiciar la Judecătoria competentă.
Inspectoratul Școlar a cerut suspendarea cauzei civile, invocând un articol de lege care prin care instanța poate suspenda judecata dacă urmărirea penală privește o infracțiune care ar putea influența decisiv hotărârea civilă.
Judecătorii au reținut că motivele de nulitate invocate în contencios se suprapun „în mod evident” peste obiectul cercetării penale. Cu alte cuvinte, dacă procurorii stabilesc că nu a existat fals sau abuz, atunci întreaga construcție a reclamantului riscă să se prăbușească. Dacă, dimpotrivă, se confirmă faptele, hotărârea penală va avea autoritate de lucru judecat în fața instanței civile.
Instanța a mers pe principiul clasic: legalitatea actului administrativ nu poate fi analizată în abstract, ignorând autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor care l-au fundamentat. Iar aceste aspecte sunt, în prezent, în mâna organelor de urmărire penală, așa că dosarul de contencios a fost suspendat până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Ce nu spune hotărârea, dar se vede printre rânduri
Dincolo de limbajul sobru al minutei, cazul ridică întrebări incomode despre mobilitatea în învățământ, un mecanism birocratic care decide destine profesionale pe baza unor punctaje, interviuri și hotărâri de consiliu.
În practică, aceste proceduri sunt adesea opace pentru candidați. Stabilirea „condițiilor specifice”, organizarea interviurilor și evaluarea pot deveni zone gri, unde subiectivismul poate fi greu de probat, mai ales în lipsa unor înregistrări sau criterii clar cuantificabile.
În acest dosar, instanța nu a spus dacă a existat sau nu un abuz. A spus doar că nu poate decide înainte ca procurorii să stabilească dacă faptele penale există.
Hotărârea de suspendare poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării, cererea urmând a fi depusă la secția competentă a Tribunalului.
Între timp, pentru reclamant, procesul rămâne blocat. Pentru conducerea școlii și pentru Inspectorat, miza este validarea legalității procedurii.