Imobilizat intr-un scaun cu rotile la 22 de ani. A plecat la munca in strainatate si s-a intors intr-un scaun cu rotile

0
95

Abia împlinise vârsta majoratului, când Marian Balac a vrut să-și ia viața în mâini și să-și clădească un viitor frumos prin muncă, multă muncă. Imediat ce a terminat școala profesională în domeniul construcțiilor, tânărul de 18 ani atunci a plecat în Franța pentru a lucra la o companie de exploatare lemnoasă.
Am lucrat o perioadă de 3 luni de zile, abia ce mă acomodasem cu acel tip de activitate și m-am bucurat că mă pot descurca singur. Totul a decurs bine și m-am întors în România pentru a petrece sărbătorile, după care am revenit în Franța pentru un nou sezon, dar acesta urma să aibă un final tragic“, povestește Marian.
Era o zi obișnuită, ca oricare alta, cu riscurile existente în domeniu. Unul dintre colegi l-a anunțat că va tăia un arbore, așa că Marian s-a dus în direcția total opusă locului în care urma să cadă copacul. Știindu-se la loc sigur, tânărul s-a concentrat pe treaba lui și nefericirea a făcut ca vântul să bată fix în direcția aceea…
Eram cu spatele, iar arborele a căzut peste mine. Am ajuns de urgență la spital și imediat am intrat în operație, am avut foarte multe organe interne afectate (plămâni, rinichi, coaste rupte), iar doctorii nu mi-au dat mai mult de 20% șanse de supraviețuire”, își amintește Marian.
Ca prin minune a scăpat și și-a revenit destul de repede, însă nu pe deplin. Șocul major a fost când a văzut că nu-și mai poate mișca picioarele. După luni de recuperare, medicii i-au spus că e paraplegic. Luptător din fire, Marian a refuzat să accepte că asta va fi viața lui de acum înainte, că va fi dependent de un scaun cu rotile și că nu va mai avea mobilitatea unui om sănătos.
“După multe căutări și discuții cu diferite clinici, am găsit o clinică din Thailanda – Verita Neuro – care mi-a recomandat un tratament pe bază de stimulare epidurală și celule stem. Am urmat o perioadă acel tratament și am început să văd schimbări în bine la tot ce înseamnă funcționarea organismului, inclusiv în a-mi simți membrele inferioare. Îmi doresc să acționez cât mai repede posibil, deoarece am o vârstă fragedă și mă pot recupera mult mai repede”, ne-a explicat Marian.
Tratamentul costă 37.800€, o sumă mult prea mare pentru Marian, care nu mai poate munci, sau pentru mama lui, o femeie de 48 de ani care a întreținut singură 4 copii dintr-un salariu de bucătar.
Înainte de accident, Marian voia să strângă bani pentru a-și deschide o afacere în construcții. Era visul lui, scopul pentru care a lăsat distracțiile tipice vârstei și s-a dedicat exclusiv muncii. Nu avea cum să prevadă o astfel de întorsătură, nu e vina lui pentru ce s-a întâmplat și nu ar trebui să renunțe la ceva frumos dacă există speranță. Și există! Tratamentul făcut la clinica thailandeză îi poate reda mobilitatea și îl poate ajuta să-și împlinească obiectivul. Cu puțin ajutor de la fiecare dintre noi, obstacolele pot fi depășite. Orice donație făcută în conturile Asociației „Salvează o inimă” poate schimba destinul lui Marian. Oferă și tu o șansă în plus unui tânăr care își dorește doar să fie pe propriile picioare!
Pentru donații:
Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”
Cod de înregistrare fiscală: 31015982
Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX
Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001
Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001
Cod SWIFT: BTRLRO22
Cod BIC: BTRL
Banca Transilvania Botoșani
Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Marian Balac
Aida POPA

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

− 3 = 1