Un fost condamnat pentru tentativă de omor și loviri cere ștergerea condamnării din cazier, dar instanța nu uită victimele. Spitalele și păgubiții nu și-au primit banii nici după 30 de ani.
Un bărbat condamnat în 1992 pentru tentativă de omor deosebit de grav, care a fost eliberat condiționat în decembrie 1995, a cerut recent „iertarea legală” a trecutului său. Ce a primit în schimb? Un refuz usturător din partea Tribunalului Iași, care a considerat că cererea este nefondată, lipsită de probe și făcută cu totală nepăsare față de victime.
Petentul a fost condamnat în 1992 pentru o tentativă de omor deosebit de grav și o infracțiune de lovire. Decizia a devenit definitivă în ianuarie 1993, iar bărbatul a fost eliberat condiționat în decembrie 1995. Victimele? Cel puțin două persoane fizice și două spitale, cărora instanța de atunci le-a acordat daune totale de peste 22.000 lei, o sumă considerabilă la acea vreme.
În 2024, petentul a formulat o cerere de reabilitare judecătorească, motivând că a trecut suficient timp de la condamnare, că nu a mai comis fapte penale și că… ar fi plătit daunele. Doar că, surpriză: nu a prezentat nicio dovadă în acest sens. Nu facturi, nu chitanțe, nu extrase bancare. „A trecut prea mult timp și nu mai am chitanțele”, a spus el în apărare.
Instanța nu a înghițit scuza. „Nu a făcut nici cel mai mic efort să dovedească sau să repare prejudiciul. Nu a contactat părțile civile. Nu a arătat măcar că a încercat să le găsească”, se arată în motivarea hotărârii. Mai mult, bărbatul susține că nu știe dacă victimele mai sunt în viață și că nu a fost executat silit. Argument inutil, potrivit judecătorilor: legea spune clar că reabilitarea nu se acordă dacă despăgubirile nu au fost plătite sau nu s-a dovedit imposibilitatea achitării.
Radu SEICARU