Un dosar penal pornit de la o agresiune comisă într-o seară de iunie 2018, în comuna Deleni, a ajuns să se transforme într-un labirint juridic care a traversat două cicluri de judecată, două apeluri, o condamnare inițială, o desființare totală a hotărârii, rejudecări întârziate, dezvăluiri contradictorii și, în final, retragerea plângerii de către însăși persoana vătămată. Pe parcurs, unul dintre inculpați a decedat, iar partea civilă a susținut că plângerea din dosarul de urmărire penală nu îi aparține.
Curtea de Apel a fost chemată să lămurească nu doar argumente juridice, ci și o serie de inconsecvențe care ridică întrebări despre modul în care a fost instrumentată cauza. Documentele dezvăluie un traseu sinuos, greu de urmărit chiar și pentru profesioniștii dreptului.
Pe 17 iunie 2018, în fața locuinței unui localnic din Deleni – Ioan Gaină, are loc un incident violent. Conform declarațiilor din dosar, două persoane – Ciubuc Constatin și Tibulca Constantin, l-ar fi agresat fizic, lovindu-l cu un par și împingându-l, provocându-i răni care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale. A doua zi, în timp ce se afla internat, Găină dă o declarație detaliată poliției: descrie agresiunea, indică numele agresorilor și declară explicit că dorește să fie trase la răspundere persoanele implicate. Această declarație a devenit, ulterior, sursă de dispută majoră.
După trei ani de anchetă, Parchetul trimite dosarul în judecată. În 2023, Judecătoria pronunță condamnări pentru ambii inculpați: 1 an de închisoare, cu executare, pentru Ciubu și 1 an de închisoare, cu suspendare, pentru Țibulcă. Instanța admite și cererile de despăgubiri ale spitalelor și ale victimei.
Curtea de Apel intervine însă drastic: constată nereguli majore în procedura de fond — probe readministrate incorect, afectarea dreptului la apărare și desființează integral sentința, trimițând dosarul la rejudecare. Aceasta este prima fisură majoră în construcția cazului. La rejudecare, instanța află că inculpatul Ciubuc Constantin a decedat în aprilie 2024. Procesul penal încetează automat față de el, iar acțiunea civilă rămâne nesoluționată.
Următorul moment-cheie survine în noiembrie 2024, când partea civilă depune un memoriu șocant: afirmă că plângerea penală din 2018 nu este scrisă și semnată de el. Acuzația lovește chiar în fundamentul anchetei: dacă plângerea prealabilă lipsea, întreaga urmărire penală împotriva lui Țibulcă Constantin era nelegală. Instanța de fond interpretează declarația drept dovadă a lipsei plângerii prealabile și încetează procesul penal.
În apel, între februarie și octombrie 2025, dosarul parcurge noi etape complicate. Partea civilă depune înscrisuri și insistă că adevărații agresori nu au fost trași la răspundere. La termenul din octombrie 2025, sub presiunea întrebărilor instanței, Găină face o declarație scrisă prin care își retrage plângerea împotriva lui Țibulcă și afirmă că nu mai are nici pretenții civile. Instanța de apel concluzionează că plângerea prealabilă exista (declarația din 18 iunie 2018 era validă juridic), însă, în 2025, aceasta a fost retrasă voluntar, ceea ce atrage un alt temei de încetare a procesului. Astfel, Curtea desființează parțial hotărârea primei instanțe și schimbă temeiul încetării procesului penal de la lipsa plângerii.
De-a lungul întregii proceduri, Găină susține că persoanele care l-ar fi agresat cu adevărat nu se regăsesc printre inculpați. El acuză că ancheta inițială nu a identificat corect agresorii. Curtea îi răspunde însă tranșant că instanța nu poate judeca alte persoane decât cele trimise în judecată prin rechizitoriu. Cu alte cuvinte, chiar dacă în timpul procesului apar indicii privind implicarea altor persoane, judecătorul nu poate adăuga nume noi în dosar.
Procedural, plângerea retrasa nu poate fi rejudecată. Dacă victima nu depune o nouă sesizare (ceea ce este improbabil la 7 ani distanță), faptele sunt acoperite de prescripție. După șapte ani, două cicluri procesuale, două apeluri, un inculpat decedat, o condamnare desființată, declarații contradictorii și o retragere a plângerii în ultimul moment, dosarul se închide fără nicio condamnare definitivă. Pentru victima care susține că „adevărații agresori nu au fost niciodată inculpați”, cazul rămâne închis definitiv, iar eventualele nemulțumiri nu mai pot fi remediate juridic.
Radu ȘEICARU
