Un reclamant din Iași – Escariu Petru Marius ,se judecă pentru a doua oară cu Editura de Ziare BZI, acuzând publicarea unui articol pe care îl consideră profund denigrator. Deși primul proces a fost anulat pe motive procedurale, conflictul a continuat, ducând în fața instanței o nouă acțiune, aproape identică. Iar acest lucru a declanșat aplicarea unui articol puțin cunoscut din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
În anul 2024, reclamantul inițiase un prim dosar în care solicita constatarea unei fapte ilicite comise de publicația BZI, ștergerea articolului considerat defăimător, dreptul la replică, publicarea hotărârii judecătorești și daune morale de 100.000 lei.
Dosarul a fost repartizat completului C35, dar nu a avansat: instanța a anulat acțiunea în martie 2025, iar cererea de reexaminare a fost respinsă în noiembrie 2025. Cu alte cuvinte, procesul nu s-a judecat pe fond, o situație care, în mod paradoxal, avea să conteze decisiv ulterior.
Pe 19 noiembrie 2025, reclamantul depune o nouă acțiune, aproape identică: aceleași părți, același articol contestat, același temei juridic – răspunderea delictuală și cereri similare, doar suma despăgubirilor fiind redusă la 30.000 lei. De această dată, dosarul primește un alt număr și se înregistrează la un alt complet. Însă aici intervine articolul 106 din Regulamentul instanțelor, o dispoziție rar aplicată, dar extrem de importantă.
Conform regulamentului, dacă pe rolul instanței a existat deja o cerere cu aceleași părți, cel puțin unul dintre obiectele inițiale, aceeași cauză, atunci toate cererile ulterioare trebuie trimise la primul complet învestit. Mai mult, regula se aplică chiar dacă primul dosar a fost anulat, a fost perimat, s-a renunțat la judecată sau a fost respins ca netimbrat, nesemnat sau inadmisibil. În cazul de față, deși primul proces fusese anulat și nu a intrat niciodată în discuția fondului, existența lui a declanșat aplicarea automată a articolului 106.
Prin încheierea din decembrie 2025, instanța a stabilit că noua acțiune are aceeași cauză și aceleași părți ca dosarul anterior, prin urmare, prevederile art. 106 se aplică integral și dosarul trebuie trimis înapoi la completul C35, cel care gestionase și primul proces. Decizia este definitivă, fără cale de atac. Deși pare o chestiune tehnică, implicațiile pot fi semnificative: completul C35 este acum “gardianul” întregului conflict dintre reclamant și publicație, indiferent câte cereri suplimentare vor apărea.
Surse din mediul juridic consultate în cadrul investigației noastre afirmă că astfel de cazuri sunt frecvente atunci când o persoană consideră că presa i-a afectat în mod grav reputația. În multe situații, articolul incriminat rămâne online, iar reclamantul simte nevoia să insiste până când obține fie o clarificare publică, fie o decizie favorabilă.
Publicația BZI a fost în trecut ținta mai multor acțiuni similare, aparținând unor persoane care contestau acuratețea sau tonul articolelor. În general, instanțele au oscilat între protejarea libertății presei, sancționarea exceselor jurnalistice sau menținerea echilibrului între dreptul la informare și dreptul la imagine. Cazul de față se înscrie în această linie, deși se distinge prin insistența reclamantului și prin complexitatea procedurilor.
Acum, când dosarul revine la completul C35, judecătorii vor trebui să analizeze pe fond dacă articolul publicat de BZI – “O firmă din județul Neamț a dat o țeapă de proporții unui ieșean! Patronul firmei refuză să achite facturile, deși serviciile au fost prestate. „M-a adus în pragul disperării”, conține informații inexacte, depășește limitele libertății de exprimare, aduce atingere demnității și imaginii reclamantului sau justifică acordarea unor despăgubiri morale. Acesta este momentul în care procesul ar putea revela detalii despre modul în care presa locală documentează și publică informațiile, dar și despre sensibilitățile persoanelor vizate.
Radu ȘEICARU
