Iașiul, orașul marilor contraste, ne oferă din nou o lecție de “ospitalitate moldovenească” în stil Cristin Zamosteanu , miliardarul de carton care și-a clădit imperiul de beton și sticlă numai prin parandărături. De data asta, nu e vorba despre vreun bloc turn înfipt între două case bătrânești, ci despre o experiență hotelieră de cinci stele… bubuind mai ceva ca artificiile din Piața Palatului.
Victima? Jurnalistul Lucian Mîndruță, care, într-o seară de toamnă, a ajuns să descopere că la Hotelul Pleiada, singurul de cinci stele al Iașului, luxul vine cu tot cu dopuri de urechi din partea casei.
Cinci stele și două dopuri
Totul a început frumos: recepționere zâmbitoare, parfum ambiental, marmură, lumini calde, un “bun venit” demn de un resort din Dubai. Până la noptieră. Acolo, Mîndruță a găsit cele două mici “cadouri”: două dopuri roz, perfect ambalate. O ironie roz bombon a managementului hotelier care știa exact ce urmează, dar a preferat să nu spună nimic.
În Iașiul lui Zamosteanu, cinci stele înseamnă: piscină, spa, șampanie, nuntă cu bum-bum până dimineața și… dopuri de urechi ca soluție tehnică pentru insomnie.
La recepție, dialogul ar putea fi pus într-un manual de comunicare corporatistă absurdă:
— Aveți nuntă în seara asta?
— Da.
— Până la ce oră?
— Nu știm.
— Și eu cum dorm?
— Nu v-a spus nimeni?
De fapt, hotelierii știu foarte bine. Știu că sâmbăta, în Pleiada, camerele de deasupra restaurantului devin camere de tortură acustică. Dar ce mai contează, dacă clientul a plătit deja? În loc de scuze, primește două dopuri de silicon. Adevărul crud e că la Pleiada, “luxul” e doar fațada. În spate, e aceeași mentalitate de șmecher român care știe să monetizeze orice: inclusiv gălăgia.
„Hotel Pleiada, o oază de liniște”. Cu tot cu nuntă dedesubt
Angajații știu exact că în weekend camerele de deasupra sălii de evenimente devin imposibil de locuit. Dar în loc să blocheze rezervările, le vând mai departe, ca și cum totul ar fi în regulă. Clientul devine cobai într-un experiment de marketing. Când Mîndruță a revenit, la 11:30 noaptea, să-și ia bagajele, nunta era în toi. Bass-ul zguduia pereții, iar oglinzile liftului vibrau ca într-un club. Dopurile? Neputincioase. Poate doar bune de pus în urechile celor de la Protecția Consumatorului, care n-au auzit nimic de ani de zile.
Hotelul lui Zamosteanu a fost construit, ca multe dintre afacerile sale, într-o zonă cu regim de urbanism discutabil, dar cu ambiții faraonice. Construcția „boutique” e lipită de un salon de evenimente care bubuie până dimineața.
Cei care cumpără „liniște de cinci stele” primesc, de fapt, un bilet în loje la o nuntă moldovenească, cu dedicații și artificii incluse. În timp ce recepția oferă, în tăcere, dopuri de urechi, simbolul suprem al incompetenței ambalate în catifea.
„E onest să vinzi un serviciu – odihna peste noapte – pe care știi că nu-l poți asigura?”, întreabă Mîndruță. Răspunsul vine din ecoul boxelor: „Nu, dar profitul e rege”.
OPC a primit, în ultimii ani, nenumărate sesizări de la clienți care au plătit tarife de cinci stele pentru nopți albe cu DJ și chiote. Primăria tace. Protecția Consumatorului mimează controalele. În timp ce Zamosteanu continuă să adune contracte publice și să construiască, cu aceeași nonșalanță, blocuri care sfidează logica urbanistică și bunul-simț.
„Iașul european”, în viziunea lui, e o combinație de beton lucios, zgomot și PR agresiv. Sub fațada de sticlă, totul se clatină, la propriu și la figurat. Dopuri pentru toată lumea!
Povestea lui Lucian Mîndruță e mai mult decât o anecdotă. Luxul nu mai e despre confort, ci despre aparență. Iar liniștea se cumpără, dacă e cazul, de la farmacie. La Pleiada, dopurile nu sunt o greșeală. Sunt o politică de business. Un semn că, în hotelurile lui Zamosteanu, nu se doarme, ci se suportă.
Și, mai grav, un semn că Iașul, în ansamblul lui, și-a pus dopuri în urechi de mult, iar “serviciile premium” înseamnă să te muți noaptea, cu bagajele, în altă parte, doar ca să poți dormi.
Paul LOVIN
