Pornit cu mare entuziasm cu ani în urmă, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) pare a-și fi pierdut din strălucirea primelor ediții, devenind tot mai previzbil și mai lesne absorbit în banalitatea evenimentelor culturale ieșene.
Nu-i vorbă, festivalul impresionează prin multitudinea de manifestări organizate în licee, amfiteatre, spații neconvenționale, piețe centrale sau cafenele la modă, dar poate că tocmai această lăbărțare a programului în diferite puncte ale orașului a contribuit semnificativ la diluarea atenției publicului asupra FILIT.
Desfășurată pe parcursul a 5 zile (22 – 26 octombrie), ediția FILIT din acest an nu a mai avut atractivitatea cu care ne obișnuise.
În primul rând, cred că folosirea cu obstinație a acelorași corturi cazone din Piața Unirii creează o supărătoare senzație de deja vu. Același decor, același sentiment de improvizație. O identitate vizuală a FILIT care începe să dea impresia deranjantă de circ ambulant venit pentru câteva zile în buricul târgului.
Apoi, au lipsit numele mari ale literaturii și traducerii universale care altădată făceau din conferințele organizate la Teatrul Național Vasile Alecsandri adevărate seri magice de dialog și confesiuni memorabile.
Prima seară de conferințe din acest an a avut ca temă „Scriitori ucraineni în război”, un demers cu un evident mesaj politic, unul redundant, având în vedere că în România nu există minut, oră, zi care să treacă fără să se vorbească despre Ucraina. Românii sunt obosiți de toate veștile și temerile legate de Ucraina, nu mai era nevoie și de o șezătoare publică pe tema literaturii ucrainene contemporane. Aparent un eveniment conectat la actualitate, dar în esență un rateu.
Serile FILIT au fost salvate în cele din urmă de doi invitați cu adevărat remarcabili, Junot Diaz și Tracy Chevalier, primul fiind un autor distins cu un Premiu Pulitzer în 2008. Aici îl mai putem adăuga și pe regizorul Cristian Mungiu, debutant ca scriitor cu volumul “Tania Ionașcu, bunica mea – O biografie basarabeană”. Mungiu reușește să atragă atenția oriunde s-ar afla, așa că prezența lui la FILIT este un mare câștig, fie și prin prisma performanței sale absolut fabuloase de a fi triplu laureat Palme d’Or (cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cea mai bună regie).
Prin urmare, cred că ceea ce începe să dăuneze festivalului este faptul că sub genericul său sunt reunite mult prea multe evenimente minore, dându-i o identitate de manifestare educativă, de culturalizare în masă. Acest lucru îi scade mult din energia pe care o degaja la început, când era focalizat cu adevărat pe calitate și nu pe cantitate.
De aceea, poate că revenirea la nișa pe care o intuiseră foarte bine organizatorii primelor ediții, cea de promovare a autorilor din zona literaturii de elită, ar fi binevenită, aducând astfel la Iași evenimente de prestigiu, o Ligă a Campionilor literari și nu un soi de „fotbal în cartiere”, o șaorma literară cu de toate.
Paul LOVIN
