Un dosar penal, două nume aproape la fel, o vitrină frigorifică și 547,64 lei în salam, iaurturi, poate și niște șunculiță – ne aflăm în fața celei mai epicuriene spargeri din istoria recentă a lanțurior de magazine Profi din Iași. Dacă totul pare o piesă de teatru absurd, e pentru că… este. Pe scena Judecătoriei, actul final s-a încheiat cu o decizie pe care nici măcar Aristofan n-ar fi prevăzut-o: furtul s-a prescris, dar prejudiciul rămâne. Iar inculpații trebuie să plătească.
În seara zilei de 4 octombrie 2019, la ora 20:30 fix (ora exactă e importantă când furi cu tact), doi cetățeni cu nume de împărați și figuri de „aurolaci” pătrund în magazinul Profi 3031, pe strada Vitejilor nr. 11-13. Doi Iulieni și-un Gheorghiu (sau invers, că până și instanța a amețit în încercarea de a-i identifica) își bagă nasul și mâna într-o vitrină frigorifică, de unde, conform procesului-verbal, „au sustras produse alimentare în valoare de 547,64 lei”.
Ce au luat? Nu se specifică. Dar sursele noastre spun că pe lista neagră s-au regăsit produse „cu termen de valabilitate bun pentru o seară de Netflix”. Deci ne imaginăm: două pungi de pufuleți, șase mici și un baton de salam Victoria – că doar nu era să fure tofu și lapte de migdale.
Din 2019 până în 2023, statul român a reușit să identifice, reidentifice, supravegheze, compare, fotografieze, videofilmeze și… uite așa s-a făcut anul 2025. Pe parcurs, în peisaj au apărut deciziile Curții Constituționale privind prescripția răspunderii penale. Adică, în limbaj de Profi: dacă n-ai apucat să-i prinzi în timp util, nu mai are rost să le iei bonul la mână.
În acest interval, unul dintre inculpați, Cojocariu Iulius Cezar a fost încarcerat pentru alte fapte. Că a furat, că s-a recidivat, că a confundat iar supermarketul cu cămara de acasă – nu știm, dar important e că omul e „la loc sigur”, cum ar spune paznicul de la Profi, ușor dezamăgit de lipsa de acțiune din ultima vreme.
După o analiză laborioasă, cu articole de lege invocate mai des decât legumele din vitrina atacată, instanța a stabilit că fapta s-a prescris. Adică, juridic vorbind, nu mai avem ce le face. E ca atunci când descoperi că cineva ți-a mâncat sendvișul din frigider în 2019, dar acum e 2025 și nu mai poți nici măcar să-l întrebi dacă a fost bun.
Totuși, există o rază de speranță: Profi s-a constituit parte civilă și a cerut banii înapoi. Și aici intervine momentul de tandrețe juridică: inculpații, probabil mișcați de amintirea gustului salamului sustras, au recunoscut integral prejudiciul și au fost obligați să plătească suma de 547,64 lei, în solidar.
Ce e cel mai spectaculos? Că pentru acești 547,64 lei furați (și ulterior prescriși), statul român a cheltuit mii de lei în cheltuieli judiciare, onorarii pentru avocați din oficiu, corespondență între instituții, rapoarte criminalistice și altele. Și cum legea e egală pentru toți, dar timpul nu iartă pe nimeni, singura victorie rămâne în contul celor de la Profi, care-și vor recupera banii. Probabil tot în rate, că de unde să aibă inculpații bani cash, dacă nici de-un salam n-aveau?
Procesul Cojocaru-Cojocariu-Gheorghiu rămâne în arhivele Judecătoriei drept una dintre cele mai gustoase (la propriu) și inutile (la figurat) anchete penale din ultima decadă.
Paul LOVIN
