Într-o comună în care promisiunile se țin cu sfințenie doar în campaniile electorale, iar interesele personale se ridică deasupra credinței, ortodocșii din Horlești privesc neputincioși cum visul lor de a avea o biserică nouă se transformă, an după an, în minciuni și pământ plin de gunoaie. Terenul donat de Consiliul Local în 2007 stă astăzi abandonat. În loc de turle, au crescut buruieni. În loc de clopot, se aude doar tăcerea complice a Mitropoliei și cinismul administrației locale. După 18 ani de hărțuieli, amânări și sabotaje, Biserica Ortodoxă n-a mai ajuns la oameni – iar oamenii au început să plece de la ea. Când instituțiile care trebuiau să ocrotească spiritualitatea devin spectatori, iar preoții sunt învinși de presiuni politice, comunitatea e condamnată la uitare. La Horlești, Dumnezeul ortodocșilor a fost evacuat de pe terenul promis.
Pe 31 mai 2007, Consiliul Local Horlești vota în unanimitate atribuirea unui teren de 1.000 mp pentru ridicarea unei noi biserici ortodoxe în centrul comunei. Un an mai târziu, preotul paroh Liviu Popescu îl împuternicea pe localnicul Constantin Ursu să obțină toate avizele și actele necesare.
Demersurile au mers, la început, ca la carte: Consiliul Județean Iași a emis certificatul de urbanism pe 28 ianuarie 2008, iar pe 24 aprilie același an a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal. Părea doar o chestiune de timp până la ridicarea lăcașului de cult. Dar în comuna Horlești timpul s-a blocat.
Primăria, condusă de Mihai Cadar, a găsit o sumedenie de motive pentru a nu emite autorizația de construire. Șase ani mai târziu, preotul Liviu Popescu trimitea adrese oficiale către primar, invocând chiar și avizul favorabil al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (19 mai 2014). Răspunsul: tăcere.
În paralel, Constantin Ursu a apelat la Avocatul Poporului. Răspunsul primit în ianuarie 2015 a fost stupefiant: „Primăria a făcut ce trebuia, lipsește doar documentația tehnică”. Cu alte cuvinte, după 7 ani de alergături, totul rămânea în aer.
Eșecul prelungit a dus la prăbușirea morală a preotului Popescu, care a părăsit parohia. Într-o scrisoare ulterioară către Mitropolie, Constantin Ursu arată că preotul a fost prigonit și presat să abandoneze proiectul. Motivul? Noua biserică urma să se ridice în fața casei părintești a primarului Cadar, de confesiune catolică.
Mai mult, noul paroh, Alexandru Afrăsinoaie, i-ar fi spus lui Ursu să „arunce pe foc” toate documentele și avizele, să nu mai tulbure liniștea primarului.
Astăzi, terenul alocat prin hotărâre de consiliu în 2007 e plin de gunoaie. Stâlpul electric montat pe banii lui Ursu a fost dărâmat, iar tabloul electric cumpărat tot de acesta a dispărut. În locul unde ar fi trebuit să răsară o biserică se adună doar mizeria și nepăsarea.
„Pe 1 octombrie 2025 trebuia făcută sfințirea terenului și punerea pietrei de temelie. N-au făcut nimic. Am rămas doar cu facturile”, spune, revoltat, Constantin Ursu.
ÎPS Teofan a fost informat, oficial, despre situație în februarie 2021. Ursu a solicitat audiențe, a cerut sfințirea terenului și sprijin pentru comunitate. Mitropolia a răspuns birocratic: „Să contribuie și Mitropolia, și enoriașii, și Primăria.” Între timp, anii au trecut, iar comunitatea ortodoxă s-a subțiat, dezamăgită. Mulți horleșteni s-au orientat către alte confesiuni, inclusiv către Biserica Adventistă de Ziua a 7-a.
În comuna Horlești există două biserici ortodoxe în satele aparținătoare (Bogdănești și Scoposeni) și o bisericuță mică, cu turla gata să cadă, chiar în Horlești. Ortodocșii din centrul comunei s-au simțit marginalizați.
Primarul Mihai Cadar, spun oamenii, n-a făcut nimic să-i sprijine. Dimpotrivă: a blocat, a amânat și a descurajat. În schimb, la fiecare alegeri, a cerut voturile lor. „Suntem discriminați de primar și de gașca lui. Asta nu mai e administrație, e război religios mascat”, acuză Ursu.
După 18 ani, visul unei biserici ortodoxe noi la Horlești a rămas doar o schiță. Dincolo de documente prăfuite și promisiuni deșarte, comunitatea ortodoxă a fost împinsă la margine.
Cei care trebuiau să fie părinți spirituali – preoți, mitropoliți, au tăcut. Cei care trebuiau să fie administratori echidistanți – primarul și consilierii, au sabotat.
Rezultatul final este o comunitate sfâșiată între confesiuni, un teren transformat în groapă și o biserică rămasă doar pe hârtie.
Radu SEICARU
