O anchetă de peste trei ani, care viza un furt digital de peste 18.000 de lei, s-a încheiat săptămâna trecută nu cu arestări, ci cu… o renunțare la urmărirea penală. Sub pretextul lipsei de interes public și al prejudiciului recuperat, magistrații au pus lacătul pe dosar. Un caz tipic pentru România digitală, unde autorii rămân „necunoscuți”, iar victimele – „mulțumite” că și-au recuperat banii – ies din scenă pe ușa din spate a justiției.
O fraudă bancară cu autori fantomă
Totul a început în vara anului 2021, când Mărgineanu Mihai a constatat cu stupoare că i-au dispărut 18.304 lei din contul ING. Cardul era înrolat în sistemul 3D Secure, utilizat exclusiv de el și de soția sa, dar cineva – „persoane necunoscute”, cum scrie în dosar – a reușit să efectueze tranzacții în serie către comercianți din afara țării. Niciun SMS, nicio notificare de plată. Banii au fost retrași în tăcere, iar sistemul bancar n-a tras niciun semnal de alarmă.
La scurt timp, victima a depus plângere penală și a început procedura de „refuz la plată”. ING a returnat prejudiciul, dar autorii au rămas de negăsit. Așa începe dosarul penal care a făcut cale lungă de la Parchetul local la Tribunalul Iași, cu extensii de anchetă și suspiciuni de acces ilegal la sistem informatic, plus efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Pe 20 martie 2025, procurorul de caz a spus „pas”. A invocat articolul 318 din Codul de procedură penală, conform căruia dacă infracțiunile nu au o gravitate majoră și prejudiciul a fost recuperat, iar urmărirea presupune eforturi nejustificate raportat la rezultat, statul poate decide să nu mai continue cercetările.
Judecătorul de cameră preliminară a fost de acord. Printr-o decizie pronunțată pe 9 mai 2025, instanța a confirmat oficial: „nu există interes public în urmărirea penală”. Nici autorii nu sunt cunoscuți, nici faptele nu au consecințe sociale grave, iar victima nu a dorit să se constituie parte civilă.
Pe scurt, infractorii au avut mână liberă, iar justiția a decis că investigarea lor este prea scumpă și prea complicată.
Precedent periculos într-un climat digital vulnerabil
Cazul ridică serioase semne de întrebare: dacă hoții cibernetici pot fura mii de lei, să-i facă nevăzuți și să scape pentru că victima a fost despăgubită – în ce fel mai funcționează statul de drept? Într-o eră în care fraudele online sunt tot mai frecvente și mai sofisticate, renunțarea la anchete în astfel de cazuri riscă să deschidă cutia Pandorei pentru valuri de infracțiuni digitale „cu bilet de voie”.
În acest caz, hotărârea este definitivă. Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului, iar dosarul se va închide definitiv fără ca vreo persoană să răspundă penal. Un caz în care nu victima iese înfrântă, ci încrederea publicului în capacitatea instituțiilor de a combate infracționalitatea cibernetică.
Radu SEICARU
