La Iași, administrația locală reușește din nou performanța de a transforma o necesitate banală – o toaletă public, într-un monument al risipei pe bani publici. După ce în 2017 Primăria a cumpărat toalete „inteligente” la preț de garsonieră, acum le înlocuiește cu altele „mai rezistente”. Iar contribuabilii privesc, încă o dată, nota de plată.
În 2017, municipalitatea a scos din buzunarul ieșenilor 30.000 de euro pentru fiecare toaletă automată. Șase bucăți, amplasate strategic prin parcurile orașului. Investiție „modernă”, prezentată cu entuziasm de oficiali, în cheia smart city. Doar că, la scurt timp după inaugurare, realitatea a mirosit altfel: nu existau dezinfectanți pentru ele. Da, toalete care se curățau automat, dar fără substanțele necesare.
Rezultatul? Uși blocate, sisteme defecte, oameni nervoși că trebuie să plătească și, culmea, să aibă și bani mărunți ca să-și rezolve o nevoie fiziologică. Într-un oraș european, în 2017, accesul la toaletă depindea de fise și de buna funcționare a unor mecanisme scumpe cât o garsonieră într-un cartier modest.
Ulterior, toaletele au fost vandalizate. Iar costurile de reparație au crescut atât de mult încât Primăria a concluzionat că „nu se mai justifică” să le repare. Cu alte cuvinte, o investiție de aproape 180.000 de euro a fost trecută, discret, la capitolul pierderi. Fără explicații clare despre responsabilitate, fără o analiză publică serioasă a modului în care au fost cheltuiți banii.
Și pentru că lecțiile scumpe nu sunt suficiente la Iași, administrația a decis să cumpere altele. Opt module noi, mai „rezistente”, cu supraveghere video, panouri solare și interior din inox. Prețul? Comparabil cu cel al unei mașini noi pentru fiecare bucată.
În total, pentru o singură zonă de toalete publice dintr-un parc, s-au cheltuit în ultimii ani aproximativ 50.000 de euro. Pentru un spațiu unde cetățenii ar trebui să aibă acces la un serviciu elementar, nu la un experiment tehnologic plătit la suprapreț.
Întrebarea nu este dacă orașul are nevoie de toalete publice. Evident că are. Întrebarea este de ce la Iași fiecare investiție banală trebuie ambalată în concepte „smart” și plătită la prețuri de lux. Și, mai ales, cine răspunde când „inteligența” administrativă se dovedește, în realitate, doar o nouă gaură în bugetul local.
