La Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași, cel mai mare spital pediatric din Moldova, copiii nu mai sunt internați, pentru că apa spitalului nu mai este sigură. Din nou. Ministerul Sănătății a decis sistarea internărilor și redirecționarea cazurilor critice către București. O decizie extremă, mascată într-un limbaj tehnic, „preventiv”, „responsabil”, „transparent”. În realitate, o recunoaștere brutală a eșecului total al statului de a asigura un lucru elementar într-un spital de copii: apă potabilă sigură.
“Analizele efectuate de DSP Iași au evidențiat, în două rânduri, scăderi ale concentrației de clor rezidual liber — parametru esențial pentru asigurarea dezinfecției apei potabile, sub limita minim admisă. Această situație a favorizat colonizarea microbiologică a rețelei de apă din spital, motiv pentru care a fost necesară intervenția imediată a autorităților sanitare”, a declarat ministrul Alexandru Rogobete, prezent la Iași, noaptea trecută.
Practic rețeaua de apă a spitalului a devenit un mediu propice pentru bacterii. Într-un spital cu ATI, bloc operator, nou-născuți, copii imunodeprimați. Ministerul vorbește despre „colonizare microbiologică”, practic apa din spital a devenit un risc medical. Și nu vorbim despre un spital oarecare, ci despre unitatea în care ajung cele mai grave cazuri pediatrice din jumătate de țară.
Ministrul Alexandru Rogobete insistă că „nu vorbim despre un focar activ”. Dar când oprești internările, anulezi intervențiile chirurgicale, interzici consumul apei, aduci 14.500 de litri de apă îmbuteliată din Rezerva de Stat și pregătești transferuri masive de copii la 400 km distanță, nu mai vorbim despre un simplu „risc teoretic”. Vorbim despre un spital paralizat de propria infrastructură infectă.
Rogobete vorbește despre analize recente, însă nu precizează când a fost ultima verificare conformă a apei, cât timp a funcționat spitalul cu valori sub limita admisă sau dacă există pacienți tratați anterior care au dezvoltat infecții asociate îngrijirilor medicale. Faptul că sunt recoltate probe de pe tegumentele pacienților și ale personalului medical sugerează o suspiciune mult mai serioasă decât cea recunoscută public.
“Am verificat personal situația la fața locului, iar în cazul în care se va impune transferul unui număr mai mare de pacienți de la Spitalul „Sf. Maria” către București, suntem pregătiți să facem acest lucru imediat. Suntem în contact permanent cu Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), care poate mobiliza resursele necesare pentru organizarea unui transfer multiplu de pacienți către spitalele din București, în condiții de siguranță deplină. În paralel, la nivelul Ministerului Sănătății a fost constituită o celulă de criză, în care au fost integrate și coordonate Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie”, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Dr. Victor Gomoiu” (Complexul Pediatric București) și Spitalul Județean de Urgență Suceava. Aceste unități sunt în stand-by operațional și sunt pregătite să preia urgențele majore pediatrice, dacă situația o va impune, până la rezolvarea completă a situației de la Iași”, a anunțat Rogobete.
Cu alte cuvinte, Moldova nu mai e capabilă să-și trateze copiii în siguranță. Pentru părinți, asta înseamnă ore pierdute pe drum, copii instabili mutați cu ambulanțe sau avioane, stres suplimentar, risc suplimentar, costuri suplimentare. Pentru stat, înseamnă doar un nou eșec al sistemului, cosmetizat prin comunicate de criză.
Sistarea internărilor, oprirea intervențiilor chirurgicale și redirecționarea cazurilor critice nu sunt măsuri „de rutină”. Ele indică un nivel de risc major.
“Este important de subliniat că toate aceste măsuri au caracter preventiv. Ele au rolul de a evita apariția unui eveniment epidemiologic, fiind măsuri de siguranță și responsabilitate, luate anticipativ pentru a preveni riscuri care, în lipsa unei intervenții rapide, ar putea scăpa de sub control. Nu vorbim despre un focar activ, ci despre o intervenție fermă, corectă și transparentă”, spune Rogobete.
Mesajul autorităților insistă pe ideea de prevenție și transparență. Totuși, lipsesc elementele-cheie ale unei adevărate transparențe: publicarea rezultatelor analizelor anterioare, un calendar clar de remediere și asumarea unei răspunderi administrative sau politice. În lipsa acestora, rămâne senzația că asistăm la gestionarea unei crize de imagine, nu la clarificarea unei crize de sănătate publică.
Spitalul „Sf. Maria” nu este la primul episod de acest fel. Problemele de infrastructură, infecțiile nosocomiale, improvizațiile și lipsa investițiilor reale sunt o constantă, nu o excepție. Se intervine mereu după ce pericolul devine public. Niciodată înainte.
În comunicatele oficiale nu există copii. Există „fluxuri”, „cazuri”, „stand-by operațional”. În realitate, există sugari conectați la aparate, copii cu leucemii, părinți care află că spitalul în care aveau încredere nu mai are nici măcar apă sigură. Când copiii sunt urcați în ambulanțe spre București pentru că la Iași curge apă contaminată, vorbim despre neglijență, iresponsabilitate și frică de asumare, și, din nou, nimeni nu este vinovat.
Aida POPA
