În fața instanțelor de judecată se află o cauză cu implicații profunde asupra drepturilor salariale ale angajaților din sectorul public, în special cei care lucrează în condiții de muncă greu vătămătoare. La originea procesului se află o solicitare formulată de Lacramioara Rusu – Cipiniuc, un grefier în cadrul Curții de Apel, care contestă modificările introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 36/2025. Aceasta reglementează plafonarea la 300 de lei a sporului salarial pentru condiții de muncă periculoase, modificare ce afectează milioane de angajați din sectorul public.
Într-o procedură de contencios administrativ și fiscal, reclamanta cere anularea parțială a ordonanței și suspendarea aplicării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult, ea cere și plata diferențelor salariale pentru perioada în care plafonul a fost aplicat, susținând că această măsură îi prejudiciază grav veniturile. Potrivit declarației de avere, reclamanta deține două terenuri intravilane, două case de locuit și venituri de aproximativ 90.000 lei.
Potrivit legislației în vigoare, instanțele de contencios administrativ ar trebui să soluționeze cauzele privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, precum Guvernul României. Cu toate acestea, în cazul Rusu – Cipiniuc, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială, din cauza statutului său de grefier, potrivit căruia nu poate solicita soluționarea unei cauze în fața instanței la care își desfășoară activitatea. Astfel, competența a fost transferată către o altă Curte de Apel din circumscripția învecinată.
Mărul discordiei în această cauză este modificarea introdusă prin Ordonanța de Urgență nr. 36/2025, care reglementează plafonarea sporurilor salariale pentru condiții de muncă vătămătoare. Potrivit acestei ordonanțe, sporurile acordate pentru condițiile dificile de muncă sunt limitate la 300 de lei brut lunar. Lacramioara Rusu – Cipiniuc, ca și alți angajați din domeniul public, consideră că acest plafon are un impact direct asupra veniturilor lor și reprezintă o măsură discriminatorie față de alte categorii profesionale.
În acest context, reclamanta susține că Guvernul României nu a respectat principiul transparenței decizionale, având în vedere că ordonanța a fost adoptată fără consultări reale cu partenerii sociali și fără o analiză de impact asupra salariaților din sectorul public. În plus, modificarea se face fără a justifica necesitatea plafonării acestui spor, considerând că nu există studii care să sprijine o astfel de decizie.
Reclamanta a invocat, în cadrul acțiunii sale, excepția de neconstituționalitate a prevederii din OUG nr. 36/2025, considerând că plafonarea sporurilor salariale încalcă drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României. În opinia sa, ordonanța reprezintă o încălcare a principiilor de transparență, egalitate în drepturi și dreptul la muncă în condiții echitabile.
Mai precis, Rusu – Cipiniuc consideră că măsura Guvernului afectează grav capacitatea sa de subzistență, diminuându-i veniturile salariale cu aproximativ 1.200 lei brut lunar. Această pierdere financiară nu poate fi compensată în timp util, iar reclamanta subliniază că, pe lângă prejudiciul economic, se adaugă și stresul moral al incertitudinii financiare.
De partea cealaltă, Guvernul României a invocat mai multe excepții, inclusiv nulitatea cererii din cauza lipsei timbrului judiciar, inadmisibilitatea acțiunii și, cel mai important, necompetența instanței sesizate pentru soluționarea contestației. Guvernul susține că ordonanțele de urgență nu pot fi contestate prin contencios administrativ, ci doar prin proceduri specifice, cum ar fi sesizarea Curții Constituționale.
În plus, Guvernul argumentează că ordonanțele de urgență sunt acte normative cu putere de lege, reglementând în mod clar că aceste acte nu sunt susceptibile de a fi suspendate sau anulate prin intermediul instanțelor de contencios administrativ.
Radu ȘEICARU
