Moartea Ioanei Săndulescu este un caz șocant care poate redesena frontierele răspunderii penale în sistemul medical ieșean. Medici de renume sunt acuzați de ucidere din culpă, nu de malpraxis cu final letal, de către Bogdan Săndulescu, soțul doctoriței ucise de erorile uni sistem medical înspăimântător.
În decembrie 2023, un medic primar, în vârstă de doar 39 de ani, moare după șapte săptămâni de chin, șase internări și patru spitale. Nu oricare pacient. Un medic. Unul de-ai lor. Ioana Săndulescu, medic primar de laborator la Spitalul „Sf. Spiridon”, moare într-un sistem medical în care ar fi trebuit să aibă parte de cele mai bune îngrijiri. În schimb, a fost pasată, ignorată și în cele din urmă abandonată, deși era evident că viața i se scurge.
Zilele acestea, soțul ei, Bogdan Săndulescu, a depus o plângere penală în care acuză direct șase medici de *ucidere din culpă, iar indirect – întreg sistemul medical ieșean.
“Colecții septice de 5–7 centimetri apar clar în imagistica realizată. Este vorba de acumulări purulente în organism care, fără intervenție chirurgicală sau drenaj, duc la sepsis, șoc septic și deces. Toți medicii implicați au știut. Și totuși, în loc să intervină, au ales externarea. În mai multe rânduri, i s-a spus că „este bine”. În ciuda analizelor, în ciuda simptomatologiei grave, în ciuda RMN-urilor și CT-urilor care indicau clar urgența”, susține Bogdan Săndulescu.
“Ioana nu a murit de boală. A murit e neglijență”
Ioana Săndulescu era medic. Înțelegea perfect ce se întâmplă. A văzut documentele sale, a știut riscurile, și a cerut ajutor. Nu a fost o pacientă pasivă. A cerut reintervenție. A întrebat. A insistat. Ce a primit în schimb? Amânări. Explicații evazive. „Ești bine.” Externări succesive. Ultima, chiar cu o zi înainte de a intra în șoc septic.
A murit acasă. Înconjurată de fișa de externare care spunea că „e în stare clinică stabilă”.
Dr. Sorinel Luncă și dr. Natalia Velenciuc – Institutul Regional de Oncologie; dr. Adrian Covic și Dr. Andra Năstasă – Spitalul Clinic C.I. Parhon; dr. Egidia Miftode și Dr. Carmen Manicuc – Spitalul de Boli Infecțioase „Sf. Cuv. Parascheva”. Toți acești medici sunt vizați direct de plângerea penală formulată de Bogdan Săndulescu. Și totuși, la aproape un an de la moartea Ioanei, urmărirea penală este doar in rem (n.r. se investighează fapta, nu și persoanele). O formulă juridică care, în multe cazuri, duce la clasare.
Aici nu mai vorbim doar despre culpă. Avocații familiei iau în calcul încadrări mai grave: omor prin intenție indirectă (art. 188 C. pen.). Adică acceptarea conștientă a unui rezultat letal prin inacțiune.
Surse medicale susțin că există presiuni uriașe pentru a păstra ancheta într-un stadiu incipient. Expertizele medicale sunt întârziate, concluziile se lasă așteptate, iar liniștea care s-a așternut peste caz este aproape asurzitoare. Pentru că e vorba de medici. De profesori universitari. De relații. De un sistem care își protejează oamenii, chiar și când greșesc grav.
Bogdan Săndulescu continuă să strige în pustiu. Să scrie. Să publice. Să ceară dreptate. Povestea sa este una a unui om devastat, dar care nu se lasă îngenuncheat. „Ioana nu a murit de boală. A fost ucisă de nepăsare.”
La mormântul ei, el promite că va merge până la capăt. Pentru adevăr. Pentru dreptate. Pentru ca niciun alt pacient să nu moară cu fișa de „externare în stare bună” în buzunar și cu o colecție septică de 7 cm în corp.
Aida POPA
