În timp ce țânțarii jubilează prin cartiere, iar căpușele își găsesc cuib uman prin parcuri și spații verzi, Primăria Iași bifează triumfător acțiuni de „dezinsecție, larvicidare și tratamente împotriva căpușelor”. Bani publici – milioane de lei anual – se duc pe soluții care par mai degrabă apă de ploaie aruncată pe mărăcinii dintre blocuri.
Pe hârtie, orașul e stropit, igienizat, protejat. În realitate, mirosul vag de insecticid dispare în 10 minute, iar efectul este aproape inexistent. Mai mult, întreaga acțiune pare o regie menită să puncteze campanii de imagine și să umple buzunarele unei asocieri de firme „de încredere”.
4.866 de hectare și 0 rezultate vizibile
Pe 8 mai, Primăria a anunțat că a tratat 4.866 de hectare împotriva țânțarilor, 61 de hectare cu larvicid și 34 de hectare contra căpușelor. Alte acțiuni s-au făcut pe 15, 22 și 29 mai, precum și pe 5 iunie. Urmează 12, 19 și 26 iunie și 3 iulie.
Numere impresionante, nu? Doar că realitatea din teren le face praf: spațiile verzi sunt sufocate de holde de buruieni, unde căpușele ajung să te muște chiar și de buric.
Produsul utilizat este „Sting”, un insecticid despre care nu știm mare lucru, în afară de faptul că e ieftin și ineficient. Ce știm, însă, cu siguranță, este cine îl aplică: o asociere formată din SC Wasval SRL, SC Mior SRL și SC Expert 3D SRL. Firme abonate la contracte cu statul și deja cunoscute în cercurile primăriei pentru prestații mediocre, dar bugete generoase.
Sfatul autorităților: închideți geamurile! Mai bine, închideți ochii
Ieșenii sunt rugați „să închidă ferestrele când mașinile de intervenție trec prin zonă” și „să evite locurile tratate”. Într-un oraș care nu-și gestionează nici gunoaiele, acest sfat e pur decorativ. Ca și acțiunile în sine, de altfel.
Mai interesant este apelul către apicultori: să-și protejeze albinele în timpul stropirilor. E o dovadă clară că ceva toxic tot există în substanțele pulverizate, dar aparent doar pentru insectele utile, nu și pentru cele pe care se presupune că le combatem.
Urmărește banii, nu insectele. Acolo e adevărata infestare.
Anual, bugetul alocat acestor „tratamente” sare de 4-5 milioane de lei. O sumă colosală, dacă ne uităm la rezultate. Dar foarte mică, probabil, în comparație cu ce returnează aceste firme către rețelele care le-au asigurat contractul.
Pe fondul acestor acțiuni sterile, ne întrebăm retoric pentru cine sunt făcute aceste tratamente? Pentru cetățeni, care încă sunt mușcați de căpușe printre lanurile de bălării dintre blocuri sau pentru imaginea unei administrații care bifează planuri și învârte bani publici cu aceeași dexteritate cu care țânțarii evită „Sting”-ul?
Radu SEICARU
