De la absențe școlare la tâlhărie calificată. De la promisiuni de reintegrare la cluburi de noapte. Cazul unei minore judecate de Judecătoria Iași ridică semne serioase de întrebare despre felul în care statul român gestionează minorii acestei generații – nici educație, dar nici școli de corecție pentru reintegrare.
Șirul de fapte penale ale acestei minore scăpate de sun control, debutează în dimineața zilei de 29 iulie 2023, la ora 06:30. O tânără de 22 de ani merge spre serviciu, la un magazin dintr-un mall din Iași. Pe trotuarul bulevardului Mangeron, chiar în fața unei bănci și în apropierea unei parcări intens circulate, este abordată de două minore. Cer 10 lei. Refuzul declanșează amenințări, injurii și, în final, violență.
Una dintre fete, ulterior identificată ca fiind Bujor Andreea Ștefana, în vârstă de 14 ani, îi scotocește în geantă și îi fură telefonul mobil. Victima este prea speriată ca să reacționeze. Salvarea vine de la agenții de pază ai mall-ului, care intervin, urmăresc agresorii și recuperează telefonul. Totul se întâmpla într-un spațiu public, luminat, supravegheat, la o oră la care oamenii merg la muncă.
La doar trei luni distanță, pe 22 octombrie 2023, aceeași minoră comite o nouă faptă. De data aceasta, victima este o fată de 14 ani, singură într-o stație de autobuz, seara. Scenariul este diferit, dar rezultatul același: amenințare, frică, bun sustras. Un lănțișor de aur, smuls nu prin forță fizică directă, ci prin intimidare, victim fiind amenințată că va fi bătută.
Lănțișorul ajunge rapid la o casă de amanet. Pentru că inculpata nu are vârsta legală, implică un adult străin, care semnează contractul fără să știe proveniența bunului care este amanetat cu 303 lei.
Dosarul penal și rapoartele medico-legale conturează un tablou dur – abandon școlar, repetarea a doi ani de studiu, anturaje problematice, comportament agresiv și manipulator, lipsa oricărei ocupații, frecventarea cluburilor de noapte, tatuaje făcute fără știrea părinților, pasivitate totală în ciuda promisiunilor repetate de „a se întoarce la școală”.
Școala știa. Părinții fuseseră informați. Instituțiile au consemnat, dar nimeni nu a intervenit eficient înainte de comiterea infracțiunilor. Serviciile sociale, școala, autoritățile locale – toate apar în dosar doar după ce faptele sunt comise. Prevenția lipsește aproape complet, iar intervenția vine târziu, sub forma sancțiunii penale.
În acest caz, instanța constată explicit riscul de recidivă, dar aplică o măsură educativă neprivativă de libertate: asistare zilnică timp de 6 luni, cu obligații clare – școală, consiliere psihologică, probațiune.
Niciuna dintre victime nu s-a constituit parte civilă. Prejudiciile au fost recuperate, dar trauma rămâne. Statul suportă cheltuielile de judecată, inclusive onorariul avocatului din oficiu, de peste 1.600 lei. Dacă măsura educativă va eșua, următorul pas va fi privarea de libertate.
Radu ȘEICARU
