Dosarul unei bătăi mioritice de acum 5 ani a ajuns în instanță, martorii au fost audiați, inculpații au recunoscut parțial faptele, iar la final… s-a prescris. Nu complet, dar suficient cât să pună un semn mare de întrebare în dreptul sintagmei „justiție penală”. Cazul a fost relatat în documente oficiale reci și seci, dar în spatele lor se ascunde un episod de violență extremă și o comunitate rurală care încă trăiește cu frica-n sân.
În seara de 31 iulie 2020, în locul numit Dealul Gorgului din Răducăneni, Cimpoeș Dumitru, un cioban local, era să fie omorât în bătaie. Potrivit documentelor instanței, doi vecini de stână — Rugină Florin și Olaru Gheorghe Cătălin,l-au atacat în plin câmp cu o bâtă, pumnii și picioarele. Ba mai mult, după ce victima a căzut la pământ, unul dintre agresori îl strângea de gât, iar celălalt îl călca pe cap.
Totul, potrivit martorilor, s-ar fi petrecut sub ochii copilului de 4 ani al victimei și ai concubinei acestuia. Scena este greu de imaginat pentru cine nu cunoaște viața izolată din aceste sate, unde conflictele se rezolvă adesea între bătăi și jurături, iar poliția vine când „e prea târziu”.
După aproape cinci ani de proceduri, Judecătoria din zonă a constatat că faptele unuia dintre inculpați s-au prescris penal, adică nu mai pot fi sancționate, fiindcă a trecut prea mult timp de la comiterea lor. Ce înseamnă asta în termeni simpli? Agresorul scapă fără cazier, fără condamnare, fără consecințe penale.
Pentru celălalt inculpat s-a aplicat o amendă penală de 2.400 lei, echivalentul a 240 de zile-amendă. Altfel spus, o pedeapsă mai blândă decât o amendă pentru o parcare ilegală repetată în oraș.
Deși faptele au fost constatate ca reale, inclusiv prin certificate medico-legale și declarații multiple de martori, instanța a acordat doar 5.000 de lei daune morale victimei. Inițial, Cimpoeș Dumitru solicitase 30.000 lei, invocând suferințele fizice, perioada de recuperare, imposibilitatea de a lucra și mai ales stigmatul social: „Am fost făcut de rușine în sat, m-au umilit în fața copilului meu”.
Cheltuielile de spitalizare, câteva sute de lei, au fost acoperite de agresori în urma deciziei instanței, dar niciun prejudiciu material nu a fost recunoscut, pe motiv că victima nu a prezentat documente justificative. Nu conta că era cioban, plătit zilnic în natură sau bani „la mână”. Instanța a cerut „fluturași de salariu”.
Din 2020 până în 2025, procesul a trecut prin cinci ani de tergiversări, readministrări de probe și reexaminări de martori. În tot acest timp, agresorii au rămas în libertate, iar victima a așteptat, sperând într-o dreptate care a venit, dar pe jumătate.
Localnicii din comuna în care a avut loc agresiunea au refuzat să vorbească deschis: „Noi aici trăim, nu vrem să avem probleme”, a spus o femeie care locuiește în apropierea zonei conflictului. Mai mulți vecini au confirmat neoficial că între stânele din Dealul Gorgului există „tensiuni vechi”, amplificate de dispute legate de pășunat și terenuri.
„Nu e prima bătaie și nu va fi ultima. Se știe cine sunt băieții ăia, dar dacă n-a făcut pușcărie pentru ce i-a făcut lui Cimpoeș, nu-i mai oprește nimeni”, a spus un alt localnic.
Deși partea civilă, Dumitru Cimpoeș, a formulat apel împotriva sentinței, dosarul a fost „validat” de Curtea de Apel: decizia inițială rămâne neschimbată. După cinci ani de procese, Dumitru Cimpoeș s-a ales cu o recunoaștere a faptelor și cu un cec modest, dar nu cu dreptatea pe care o aștepta. La Dealul Gorgului, bătăile continuă să fie o formă de dialog, iar justiția – un ceas fără limbile potrivite.
Radu SEICARU
