În spatele ferestrelor cu vitralii și al mobilierului de epocă din fostele reședințe boierești ale Iașului se ascunde o ofertă atipică: o noapte de cazare între pagini de istorie literară. Din ianuarie 2026, Muzeul Național al Literaturii Române Iași își deschide camerele memoriale nu doar pentru vizitatori, ci și pentru oaspeți , la prețuri ce rivalizează cu cele ale unei pensiuni modeste, dar cu un bonus pe care nicio unitate turistică nu-l poate oferi: privilegiul de a dormi în casele Adelei Kogălniceanu și ale lui Nicolae Gane, în inima Iașului cultural. Aici nu plătești doar pentru un pat, ci pentru dreptul de a împărți liniștea cu fantomele blânde ale scrisului românesc. Pereții poartă umbrele condeielor de altădată, iar lemnul scârțâie parcă în ritmul unui vers uitat.
Într-un oraș în care prețul unei nopți de cazare variază între 200 și 800 de lei, Consiliul Județean Iași a aprobat tarifele pentru două dintre cele mai neobișnuite spații de înnoptare din urbe: camerele muzeale ale Muzeului Național al Literaturii Române (MNLR) Iași. Din ianuarie 2026, oricine va dori să doarmă în fostele reședințe boierești ale Adelei Kogălniceanu și ale lui Nicolae Gane va trebui să scoată din buzunar între 140 și 160 de lei pe noapte.
Cazare la muzeu, o realitate mai puțin cunoscută
Puțini ieșeni știu că două dintre anexele MNLR — „Adela Kogălniceanu” și „Nicolae Gane”, nu adăpostesc doar amintiri literare, ci și… paturi. Câteva camere restaurate, dotate modest, dar curate, pot fi închiriate, de regulă, de către instituții publice, cadre universitare sau participanți la evenimente culturale organizate de muzeu.
În limbaj administrativ, ele sunt „spații extramuzeale folosite pentru cazare”, dar în realitate vorbim despre două mici pensiuni publice gestionate de o instituție de cultură, în inima Iașului literar.
Cât costă o noapte între scriitori
Potrivit unui proiect de hotărâre adoptat de Consiliul Județean Iași, tarifele de cazare vor crește semnificativ din 2026: 160 lei/noapte pentru camerele duble (Camerele 1, 3, 4 și 5 – situate în anexele Kogălniceanu și Gane) și 140 lei/noapte pentru camera single (Camera 2 – în anexa „Adela Kogălniceanu”).
Din aceste sume, 60 sau 40 de lei reprezintă chiria propriu-zisă a imobilului, bani care se virează integral către Consiliul Județean, restul fiind cheltuieli de întreținere – apă, curent, gaz, detergenți, materiale de igienă și salariile personalului care spală lenjeria și face curățenia.
Astfel, oaspeții care aleg o noapte în casele memoriale plătesc nu doar pentru un pat, ci și pentru întreținerea unei bucăți de patrimoniu cultural.
De la 120 la 160 de lei, o majorare de peste 30%
Față de anul 2025, tarifele cresc cu 33-40%, o scumpire justificată, potrivit muzeului, de creșterea prețurilor la utilități, materiale de curățenie și salarii.
„S-au efectuat lucrări de reparații la instalațiile de încălzire și iluminare, s-au achiziționat paturi și accesorii noi, iar costurile de întreținere au crescut cu peste 25%”, se arată în nota de fundamentare transmisă Consiliului Județean Iași.
Cine poate dormi la muzeu
Nu oricine poate fi cazat, însă, la aceste două muzee. În primul rând, spațiile sunt destinate participanților la evenimentele culturale organizate de MNLR Iași: conferințe, ateliere, lansări de carte, simpozioane. Aceștia beneficiază, în cele mai multe cazuri, de cazare gratuită — scriitori, profesori, traducători, invitați speciali.
Doar instituțiile din domeniul culturii, educației sau administrației pot solicita, oficial, cazare contra cost, în baza unei cereri aprobate de conducerea muzeului. Plata se face, de regulă, prin virament bancar, nu numerar.
„Nu este o pensiune clasică, ci o formă de sprijin logistic pentru activitățile culturale. Publicul larg nu poate face rezervare prin Booking.com, ci doar printr-o instituție parteneră”, explică un angajat al muzeului.
Condiții modeste, dar decente
Camerele au televizor, încălzire centrală, acces la baie comună și un mic aragaz pentru ceai sau cafea. Fiecare oaspete primește lenjerie curată, prosoape și un set minimal de igienă personală (săpun și hârtie igienică).
Nu există minibar, aer condiționat sau room-service, dar se asigură curățenia zilnică și schimbul lenjeriei.
„E mai mult o cazare de tranziție, pentru o noapte sau două, nu un hotel de confort. Dar atmosfera e unică – dormi în case în care au pășit figuri literare”, spun cei care au fost cazați aici.
Venituri modeste, dar simbolice
În 2024, muzeul a încasat 4.140 de lei din cazare. Până la sfârșitul lunii august 2025, suma ajunsese la 4.380 de lei. Sunt cifre mici, dar importante pentru o instituție culturală care se autofinanțează parțial.
Deși pentru mulți ieșeni ideea de „cazare la muzeu” pare exotică, proiectul este perfect legal și aprobat printr-o hotărâre a Consiliului Județean, care stabilește tarifele, condițiile de cazare și modul de raportare a încasărilor.
Totuși, rămâne o întrebare: de ce nu se promovează public această posibilitate?
„E un spațiu cultural, nu o afacere turistică. Nu vrem să-l transformăm într-o pensiune, ci să-l folosim strict pentru nevoile culturii scrise”, precizează un reprezentant al MNLR.
„O noapte la muzeu” – între poezie și administrație
Așadar, o noapte în casa Adelei Kogălniceanu sau în cea a lui Nicolae Gane costă mai puțin decât la un hotel de 3 stele, dar mai mult decât la un hostel. Diferența e că aici fiecare perete are o poveste, iar în loc de room service primești poate un volum de proza pe noptieră.
Pentru turiștii pasionați de literatură, o astfel de experiență ar putea deveni o atracție unică în țară. Pentru administrație, e doar un rând într-o anexă bugetară.
Aida POPA
