Dacă ar exista o olimpiadă pentru ironia sorții, cazul de față ar lua medalia de aur. Un individ condamnat pentru tâlhărie, pedepsit cu muncă în folosul comunității, a fost scutit de această „greutate morală” deoarece, țineți-vă bine, este 100% schilod. Așa a stabilit Justiția Română, cu gir medical și hârtie oficială cu ștampilă.
Personajul principal al acestei tragi-comedii juridico-administrative este un schilod din Pascani condamnat la 2 ani și 6 luni cu suspendare, pentru o faptă de tip „dă-mi geanta că nu am chef să muncesc azi”. Într-un elan de clemență birocratică, instanța i-a impus printre alte obligații și prestarea a 120 de zile de muncă în folosul comunității ceea ce, în traducere liberă, înseamnă să măture prin parc, să vopsească o bancă sau să dea o tură la groapa de gunoi din sat, cu sacul în mână și oftatul în suflet.
Doar că… la câteva luni după sentință, Serviciul de Probațiune a bătut la poarta Judecătoriei Pașcani cu o cerere emoționantă: „Dom’ judecător, nu-l putem pune la muncă pe omul nostru, că-i mai fragil decât hârtia igienică udă. Are schizofrenie paranoică și e încadrat 100% inapt de muncă. Nici să-și ducă sticla de apă la gură nu poate, darmite să șteargă o bordură.”
Instanța, cu o lacrimă în colțul ochiului și Codul Penal în mână, a fost de acord: „Executarea obligației este lipsită de finalitate.” Și uite-așa, tâlharul a scăpat basma curată și fără nicio pensulă pe gardul primăriei. E greu să ții o mătură în mână când ai certificat că nu poți ține nici propria minte în ordine.
În loc de lopeți și saci de gunoi, condamnatul va rămâne acasă, sub supravegherea atentă a… nimănui. Poate doar consilierul de probațiune va mai bate din când în când la ușă, să vadă dacă invalidul de 100% nu se transformă, miraculos, în muncitor sezonier la Carrefour.
Cum a fost în stare un om „total inapt de muncă” să tâlhărească pe cineva? A alergat cu gândul? A amenințat cu privirea? Ori poate a folosit o sabie Jedi imaginară, activată telepatic? Rămâne un mister.
Ce nu e un mister e că România continuă să se autodepășească în domeniul paradoxului penal. Avem tâlhari care nu pot munci, hoți care cer daune morale și corupți care predau cursuri de etică în pușcării.
Paul LOVIN
