Un proces care spune multe despre modului în care statul român își plătește angajații din sistemul penitenciar s-a încheiat, la începutul lui februarie 2026, cu o înfrângere pentru reclamant și pentru sindicatul care l-a susținut. Dincolo de soluția juridică, cazul scoate la lumină un mecanism opac de salarizare, bazat pe interpretări succesive ale legii și pe pierderea drepturilor prin simpla trecere a timpului.
Dosarul a fost inițiat în iunie 2024 de Sindicatul MEGAS din cadrul Penitenciarului Vaslui, în numele mai multor membri, printre care și polițistul de penitenciare Spiru Călin. Miza a fost recalcularea soldei de funcție începând cu anul 2017, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară, fără includerea sporurilor și a sumelor compensatorii.
Pe scurt, sindicaliștii au susținut că administrația penitenciarului a „umflat” artificial solda de funcție prin includerea unor sporuri vechi, pentru a crea aparența respectării legii, deși baza salarială reală ar fi fost sub salariul minim garantat. Argumentul central al reclamanților s-a sprijinit pe Legea-cadru nr. 153/2017 și pe decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilesc că salariul de funcție nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe țară și că acesta nu trebuie să includă sporuri sau adaosuri.
Penitenciarul Vaslui a respins acuzațiile și a venit cu o apărare tehnică, dar eficientă – sporurile și compensațiile despre care vorbește sindicatul nu mai există ca entități distincte încă din 2010–2011, fiind „înglobate” definitiv în salariul de funcție prin mai multe legi succesive. Cu alte cuvinte, ceea ce reclamanții numesc „sporuri mascate” ar fi, în realitate, parte integrantă din salariu, iar comparația cu salariul minim brut ar trebui făcută asupra sumei totale, nu asupra unei baze „curățate” artificial.
Tribunalul a admis excepția prescripției și a tăiat din start orice discuție despre drepturile salariale aferente perioadei 2017–25 iunie 2021. Practic, patru ani de posibile diferențe salariale au fost pierdute nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că au fost cerute prea târziu. Pentru perioada neprescrisă (2021–2024), instanța a constatat că salariul de funcție al reclamantului a fost mai mare decât salariul minim brut, chiar și cu peste 1.000 de lei în unele luni. Prin urmare, nu a existat o încălcare formală a legii.
Judecătorii au mers mai departe și au validat interpretarea statului: sporurile istorice, odată incluse în salariul de funcție, „și-au pierdut individualitatea” și nu mai pot fi eliminate din calcul pentru a susține o recalculare. Hotărârea poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Iași, în termen de 15 zile.
Radu ȘEICARU
