În timp ce România își linge rănile de stat european civilizat, între zidurile penitenciarului din Moldova se desfășoară un teatru absurd care l-ar face invidios și pe Kafka. Dosarul e cât un sfert de roman și începe, ca orice epopee mioritică, cu o cană de lapte — acru, desigur.
Cazul sună cam așa: un deținut încarcerat pentru omor, Costea Iulian Petronel, reclamă că i s-au încălcat mai multe drepturi. Penitenciarul, cu o demnitate imperturbabilă, răspunde că nu, dom’le, totul e perfect. Iar instanța, în mod aproape revoluționar ,admite o parte din reclamații.
Să începem cu scena principală: dimineața de 11 mai 2024. Soarele răsare, păsările cântă, iar în penitenciar se împarte micul dejun — lapte. Numai că laptele, produs pe hârtie conform normelor sanitar-europeano-spațiale, este acru. „Stricat”, spune deținutul. „Ușor fermentat”, ar zice probabil vreun oficial dacă îl prindeai la colț. Deținutul sesizează problema. Penitenciarul reacționează prompt: îi aduce alt lapte. Din altă pungă. Desfăcută în fața lui, ca la ritualul antic al încrederii. Și surpriză: și ăsta e stricat. Trei deținuți gustă, confirmă verdictul.
Petentul reclamă că de trei săptămâni cere să fie dus la medic pentru o problemă dermatologică. Pata roșie crește. Mâncărime, usturime, tot tacâmul. Administrația răspunde doct: a fost la dermatolog acum două luni. I s-a dat unguent. Dacă nu s-a vindecat, e vina lui că nu l-a folosit cum trebuie.
Ba mai mult, penitenciarul informează cu minuțiozitate despre istoricul psihiatric al omului: antisocial, recidivist, consum de alcool, comportament sfidător, heteroagresiv. Practic, ce treabă are o eczemă cu toate astea? Niciuna, dar dă bine în raport, ca să știm cu cine avem de-a face.
Judecătorul, totuși, îi dă dreptate la o parte: examinările medicale nu trebuie făcute în prezența „deținuților-planton” care se plimbă prin cabinete ca prin supermarket. Aici intrăm în zona science-fictionului penitenciar românesc. Deținutul spune că plantonii au acces la calculator, văd fișele medicale, pun mâna pe cutii de medicamente, ba aproape că își dau și cu părerea.
Deținutul mai reclamă că de 3–4 luni nu li s-au mai dat produse de curățenie. Penitenciarul tace. Pur și simplu, administrația penitenciarului Icar nu se coboară la astfel de fleacuri.
Deținutul vrea să cumpere din magazin o bandă extensoare elastică. Pentru sport. Așa cum au avut și alții. Cererea lui e respinsă pe motiv că legea nu spune exact „bandă”.
Contestația se respinge, statul rămâne cu cheltuielile. Toată lumea rămâne la locurile ei.
Acest deținut a intentat în jur de 80 de procese împotriva Penitenciarului Iași. Procese în care fie cere daune din partea sistemului penitenciar, fie reclamă condiții improprii de cazare. Individul a fost condamnat la 10 ani și șase luni de închisoare cu executare după o altercație cu un alt bărbat, care s-a terminat cu o tentativă de omor, în cartierul Dacia. Fapta s-a petrecut în 2018. Mai exact, acesta se afla la rând la un magazin din cartierul Dacia când, în urma unui conflict spontan legat de locul de la coadă, Costea a scos un cuţit şi l-a înjunghiat în piept pe cel cu care se certa. În trecut, individul a mai fost găsit vinovat de fapte comise cu violenţă.
Radu SEICARU
