Într-o țară în care statul își apără mai abitir uniforma decât victimele, o femeie încătușată, lovită și abandonată în noroi de „forțele de ordine” chemate în ajutor, a primit, după șase ani de așteptare, drept despăgubire, suma de… 1.000 de lei. Justiția a minimalizat abuzul, Poliția l-a tratat ca pe o eroare de rutină, iar demnitatea unei femei dintr-un sat uitat de lume a fost convertită, oficial, într-o sumă ridicolă, care sfidează orice urmă de umanitate
În după-amiaza ploioasă a unei zile de iunie 2018, într-un sat de la marginea Hârlăului, s-au petrecut niște fapte abominabile care i-au avut ca protagoniști pe doi polițiști și o femeie trecută de prima tinerețe, Viorica Matrisi, întoarsă de la muncile câmpului și atinsă de alcoolul ieftin ce pare să însoțească, în satele uitate, disperarea și neputința. Apelase 112 pentru un conflict cu un vecin, într-o încercare stângace de a-și face dreptate, iar apelul, confuz și incoerent, a adus la poarta ei un echipaj de poliție alcătuit din doi agenți tineri, Grigoraș Dragoș și Irimiea Gheorghe, amândoi la acea vreme fără antecedente disciplinare și cu cariere abia înfiripate în poliția rurală. Ce s-a întâmplat în următoarele minute avea să fie disecat, ani mai târziu, în sala de judecată, însă, pentru oamenii din sat, povestea s-a transmis simplu: doi polițiști au luat o femeie din curte, au băgat-o în duba albastră, au bătut-o și au abandonat-o în câmp.
Încătușată și bătută în duba Poliției
Femeia avea să susțină că a fost lovită încă de la poartă, împinsă cu forța în mașină, bătută cu pumnii și palmele în interiorul autospecialei și apoi abandonată, udă până la piele, într-un șanț de pe marginea drumului, în timp ce agenții s-au întors după telefonul pierdut.
“Persoana vătămată a susține că polițiștii au venit la poartă și, fără a se prezenta, au luat-o la bătaie pentru că a deranjat poliția, cei doi luând-o de brațe și lovind-o peste cap, băgând-o cu forța în mașină, fără a ști unde au dus-o, precizând că în mașină au lovit-o ambii polițiști cu pumnii peste față, inclusiv cel care conducea, dar nu știe cu ce braț o lovea acesta, însă, la un moment dat, aceștia au oprit mașina, pentru că unul pierduse telefonul, iar polițiștii au dat-o jos din mașină, în ploaie, fără a-i spune nimic, iar ei s-au întors după telefon, ea fiind luată de băieții ei cu căruța din acel loc, după care a fost dusă la spital cu salvarea”, se arată în rechizitoriu.
Polițiștii, în schimb, au afirmat că femeia fusese agitată, recalcitrantă, sub influența alcoolului și că leziunile ar fi putut fi cauzate ]n urma propriilor mișcări dezordonate din mașină. Ca în multe povești rurale, peste fapte s-a așternut, ani la rând, ceața amintirilor amestecate cu rușinea, interpretări divergente și tăceri.
O parte dintre martori au văzut doar cum femeia era târâtă spre autospecială, „puțin beată” și țipând, fără cătușe, dar împinsă ferm. Alții, fiii și nora, aveau să povestească, în zile diferite și cu nuanțe diferite, că unul dintre polițiști lovea în timp ce celălalt conducea și că femeia plângea. Totuși, nimeni nu reținea totul la fel: unii au spus că au văzut lovituri, alții că nu. Cert este că, la scurt timp după intervenția poliției, medicii au consemnat echimoze pe față și pe corp, leziuni compatibile cu lovirea și un miros pregnant de alcool, semn că flash-urile traumatice ale victimei se amestecau cu o realitate biologică greu de ignorat.
Cine i-a cumpărat tăcerea victimei?
În acea seară, ploaia măruntă și rece se întețea peste ulițele satului când fiica și fiul femeii au găsit-o la marginea drumului, udă, murdară de noroi și speriată. Căruța cu care veneau de la câmp a devenit ambulanță improvizată, iar câteva ore mai târziu, după ce a fost dusă la spital, Viorica Matrisi a spus, încă o data, că „a bătut-o poliția”. Peste luni și luni, însă, într-o răsturnare care i-a surprins pe anchetatori, femeia avea să semneze o declarație prin care se răzgândea: își retrăgea plângerea, admitea că semnase procesul verbal de amendă și că primise exemplarul destinat ei. Spunea, practic, că tot episodul fusese o neînțelegere.
În sala de judecată, acea declarație notarială a plutit între versiuni ca un document încărcat de suspiciuni: fusese semnată liber? Sub presiune? Sub promisiunea unor bani, cum avea să susțină ulterior? Instanța nu a putut dovedi contrariul și, în absența unor elemente clare de anulare, a considerat-o validă. Și totuși, medicii confirmaseră leziunile, martorii văzuseră frânturi de brutalitate, iar polițiștii nu putuseră explica niciodată de ce au lăsat o femeie vulnerabilă pe marginea drumului, în ploaie, deși oricum reveniseră la casa ei ca să-și recupereze telefonul.
Dublă bătaie e joc- statul acordă daune morale de 1000 lei femeii terorizate de polițiști
În final, judecătorul a stabilit că agresiunea nu fusese una extinsă, ci singulară: o palmă aplicată în autospecială de către agentul G rigoraș Dragoș, considerată suficientă pentru a întruni elementele infracțiunii de purtare abuzivă. Colegul său, Irimiea, a fost achitat, nefiind găsite probe că ar fi sprijinit activ violența. Pentru fapta comisă, instanța a ales o sancțiune blândă – o amendă penală de 24.000 de lei, a cărei aplicare a fost amânată, cu obligația supravegherii timp de doi ani. Funcționarul statului, recunoscut vinovat că lovise o persoană aflată în custodia lui, nu avea să își piardă locul de muncă, iar abuzul a fost tratat ca o abatere izolată într-o carieră altfel „normală”.
Pentru femeia care fusese bătută, însă, justiția a calculat valoarea suferinței la 1.000 de lei – sumă stabilită ca daune morale. O mie de lei pentru o după-amiază în care „protecția statului” a însemnat, pentru ea, o dublă umilință: întâi, în duba poliției; apoi, în ploaia și noroiul rece, semn că prețul pus de justiție pe demnitatea unei femei poate fi mai mic decât prețul unui telefon mobil pierdut în timpul unei intervenții.
Radu SEICARU
