Justiția se face, dar se și amână. Și se mai amână o dată. Și încă o dată. Și tot așa până când până și inculpatul se întreabă dacă n-a fost cumva achitat din greșeală.
Pe rolul Judecătoriei Iași, s-a derulat o telenovelă judiciară de proporții… rurale. Personajul principal: Zancianu Petru, un soi de „Robin Hood al metalelor neferoase” și „fantoma din cotețul găinilor”, care, în loc să ia de la bogați și să dea la săraci, a luat direct de pe morminte și din anexe gospodărești.
Acuzat că a sustras 4 țevi și un lanț de pe mormântul unui răposat care probabil și din lumea de dincolo l-a privit cu dezamăgire, Zancianu a bifat și un episod nocturn cu 5 găini furate din gospodăria unei doamne. Ambele fapte au fost comise cu discreție, adică pe întuneric și… în stare de ebrietate.
Era o dimineață tulbure de mai 2020 când Zancianu, amețit de vinul patriei, s-a trezit cu o idee: „Ce-ar fi să merg la cimitir și să iau niște țevi și un lanț? Poate îmi trebuie la ceva.” Ce nu știa el e că hoția din cimitir e și ilegală, și blestemată.
Cu un talent de chirurg al metalului, Zancianu a dezmembrat grilajul funerar al defunctului Crenganis și s-a întors acasă victorios. Nu pentru mult timp. Satul, așa cum o cere tradiția, nu are secrete. Iar dacă are, le afli în fața magazinului mixt, printre PET-uri de bere și cornete cu pufuleți.
Paraclisierul, preotul, soția inculpatului, vecinii, chiar și copiii lui Zancianu – toți au aflat rapid despre ispravă. Ba mai mult, inculpatul însuși a recunoscut fapta și a înapoiat bunurile poliției, ca un elev prins copiind care îți dă și ciorna.
Actul II: „Operațiunea Găina”
Într-o noapte din februarie 2022, Zancianu a simțit din nou chemarea ilegalității. Cu un sac de rafie în mână, s-a strecurat în curtea unei bătrâne din sat, cunoscută afectuos ca „Tanti Găinușa”. Câinele a lătrat. Doamna s-a temut. Găinile au fost luate.
Dimineața, tanti Găinușa a numărat doar 2 găini rămase în viață, restul fiind deja în sacul lui Zancianu, care – ce să vezi – nu-și mai amintea ce-a făcut cu ele. Așa-i cu memoria când o stropești cu țuică.
Procesul, început în 2024 și a durat mai mult decât viața politică a unui consilier local. S-au dat termene, s-au audiat martori, s-au administrat probe și s-au emis mandate de reținere… care au expirat înainte ca inculpatul să-și termine de spus povestea.
Instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare. Mult timp. Timp suficient cât să se coacă încă două recolte de porumb. Ba s-a amânat pronunțarea și pe 17 aprilie, și pe 9 mai, și pe 16, și pe 19… până când Zancianu a început să creadă că poate nu mai are dosar, ci destin.
De menționat că Zancianu nu este la prima ispravă. De fapt, instanța a fost rugată, cu blândețe, de avocatul din oficiu, să schimbe încadrarea juridică din „recidivă postcondamnatorie” în „postexecutorie”. Cu alte cuvinte, „da, dom’le, a mai fost condamnat, dar a și ispășit, nu-l mai pedepsiți ca pe un recidivist proaspăt scos din cuptor!”
Zvonistica satului, probă de bază în dosar
De la martorul Scriminț până la paraclisier, toți au auzit din „zvon public” că inculpatul e vinovat. Atât de public era zvonul, încât aproape devenise parte din slujba de duminică. Unii martori l-au refuzat, alții au uitat, dar satul, satul a știut. Iar justiția… a ascultat.
Cazul Zancianu e un amestec savuros de hoție rurală, justiție trenantă și folclor local. Furturi de păsări, țevi funerare și lanțuri de la răposați – toate combinate cu alcool, zvonuri și multă răbdare judecătorească.
Într-un alt context, Zancianu ar fi fost doar un personaj colorat. În fața instanței, însă, e doar un recidivist cu o pasiune pentru obiecte care nu-i aparțin.
Și totuși, într-un sat unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, iar informația circulă mai repede decât autobuzul, nu ne rămâne decât să întrebăm: Justiția e oarbă, dar în cazul lui Zancianu, nu cumva era și surdă… și un pic mahmură?
Paul LOVIN
