In anul 2014, la o editura obscura din Iasi, vedea lumina tiparului o cartulie cu un titlu ciudat – „Sunt un mos burghezo-mosier”. Mai ciudat decat titlul cartii este, insa, continutul acesteia. La o prima rasfoire, cartea pare sa cuprinda o piesa de teatru absurd, insa la a doua citire pe diagonala, parerea se schimba radical, in sensul ca tiparitura nu are nimic literar, fiind un talmes balmes, un ghivechi intre o tentativa de scriitura literara si niste laturi personale ale autorului, la fel de obscur ca si editura. Mai mult, corespondenta sa cu serviciile Primariei si cu asociatiile de proprietari apar si intr-o carte anterioara numita „Istoria romaneasca a marlaniei, politicos spus, a prostiei umane/ administrative in Romania”
Spicuim din carte: „Dialogul se petece in Iasu marilor iubiri, al teilor (taiati de un primar din Dorohoi, fost subinginer de apa -, kk, canal, bineinteles PSD, intr-o zona industriala care arata ca dupa bombardament, un oras rosu care asteapta sa pice pleasca….”
„Atrag atentia ca sunt alfabetizat la nivel universitar cu diploma la ASE, nu cumparata la o butica universitara si nu sunt lipsit de mijloace. Faptul ca locuiesc in ACB si nu pe Copou nu e un argument sa fiu tratat dept prost de catre niste functionari incompetenti. Lenesi si numiti politic sau pilosi”. Adevarat limbaj de burghezo-mosier, monser!
Radu SEICARU
