Această sărbătoare este cunoscută în popor sub numele de Sfânta Maria mică, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului care poartădenumirea de Sfânta Maria mare. Este prima sărbătoare cu cruce roşie din noul an bisericesc, an care începe pe 1 septembrie.
Sfinţii Părinţi au rânduit că această sărbătoare să fie prăznuită pe 8 septembrie, pentru că 8 este cifra veşniciei, a vieţii veşnice. Această zi ne aminteşte şi de faptul că noi suntem chemaţisă intrăm în Împărăţia cea veşnică a iubirii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.
Din Maică Domnului S-a născut că Om, Fiul lui Dumnezeu cel Veşnic. Prin acordul ei şi prin lucrarea Sfântului Duh, ea a dat trup Fiului Veşnic al lui Dumnezeu. De aceea Biserica o preamăreştecă fiind mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii pentru că fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul. Cinstirea pe care Biserica i-o acordă este mai presus de cea a sfinţilor şi îngerilor, dar nu este identică şi nici superioară faţă de cea dăruită lui Dumnezeu.
Maică Domnului s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, înaintaţi în vârstă, că rod al rugăciunii lor. Ioachim provenea din casă lui David şi Ana din cea a lui Aaron, aşadar erau de neamîmpărătesc şi preoţesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru că în trecut, cei care erau lipsiţi de copii, erau socotiţi că fiind lipsiţi de binecuvântarea dumnezeiască. Şi din acest motiv erau ocărâţi de oameni.
Însă Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor şi le-a dăruit-o pe cea care avea să devină sălaşul lui Hristos. Dacă Fiul lui Dumnezeu Şi-a ales drept mama pe cea mai bună dintre noi, e de ajuns săînţelegem în ce curăţie au trăit părinţii ei de s-au învrednicit de un asemenea dar.
Amintim că părinţii Ioachim şi Ana făgăduiseră lui Dumnezeu că dacă vor avea un copil îl vor închină Domnului. Din acest motiv, Maică Domnului a fost dusă la Templul din Ierusalim la vârstă de 3 ani. Iar în acest Templu, Maică Domnului se va pregăti să devină templu viu, adică cea din care Hristos va lua firea omenească pentru a o îndumnezei.
Informaţiile pe care le avem în legătură cu Naşterea Maicii Domnului nu vin din Sfânta Scriptură, ci din scrierile apocrife. Cea mai importantă sursă în acest sens o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al ÎI–lea.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prezenţa şi la copţii egipteni şi la iacobitii sirieni, despărţiţi de Biserica Ortodoxă după Sinodul al patrulea ecumenic. Ţinând seama de acest lucru, putem spune că sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului s-a statornicit între Sinodul III ecumenic (431) şi Sinodul IV ecumenic (451).
La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Fecioare Maria!
