Comemorare la Ambasada Cehiei: 85 de ani de la atacarea universităților cehe de către trupele naziste. Ce semnificație are Ziua Internațională a Studenților?

0
61

Liga Studenților (LS IAȘI) va organiza Duminică, 17 noiembrie, de la ora 14, în fața Ambasadei Republicii Cehe de la București (str. Ion Ghica nr. 11), o comemorare a studenților cehi uciși, arestați și trimiși în lagăre de concentrare de către trupele naziste începând cu data de 17 noiembrie 1939, odată cu ocuparea Cehoslovaciei și reprimarea cu brutalitate a opoziției libere și a libertății academice, dată de la care se marchează anual Ziua Internațională a Studenților. Participanții pot aduce candele și flori.

17 noiembrie – Ziua Internațională a Studenților nu este un prilej de bucurie, petreceri și urări de „la mulți ani”, ci o ocazie de afirmare a luptei pentru apărarea libertății academice și de comemorare a studenților și profesorilor care au căzut victime atât nazismului, cât și comunismului.

Povestea lui 17 noiembrie 1939 pleacă de la împușcarea pe 28 octombrie studentului medicinist Jan Opletal la o manifestație pentru Independența Cehoslovaciei, care fusese la momentul respectiv ocupată militar de Germania Nazistă. Opletal a decedat două săptămâni mai târziu. Înmormântarea sa din 15 noiembrie a fost o amplă procesiune prin tot centrul capitalei Praga, la care au participat peste 3000 de studenți și alte mii de localnici, intonând imnul național al Cehoslovaciei și alte cântece naționale. Pe fondul presiunii autorităților din timpul ceremoniei funerare, studenții au început să protesteze împotriva ocupației naziste a țării lor și a suprimării autonomiei universitare și a libertăților academice.

Însă protestele au fost reprimate cu brutalitate de către trupele Wehrmacht și SS în 17 noiembrie: toate universitățile cehoslovace au fost ocupate, devastate și închise, peste 1800 de studenți au fost arestați și 1200 trimiși în lagărul de la Sachsenhausen, iar 8 lideri ai studenților din Uniunea Națională a Studenților Cehi din Boemia și Moravia (NSČS) și un profesor au fost executați, printre care chiar președintele Jaroslav Klíma și secretarul general Josef Adamec.

Un an mai târziu, în 1940, cu susținerea guvernului cehoslovac în exil de la Londra, a fost reînființată Uniunea Națională a Studenților Cehi (NSČS) chiar de 17 noiembrie, urmând ca abia un an mai târziu, în special prin eforturile noului președinte al studenților, Václav Paleček, studenții din lumea occidentală să își asume ziua de 17 noiembrie ca o zi de luptă împotriva totalitarismului și pentru apărarea autonomiei universitare și a libertăților academice.

Paleček, ca și alți lideri ai studenților cehoslovaci din exil, avea ca după 1945 să lupte deschis cu cealaltă rudă marxistă a nazismului, comunismul. Drept urmare, a suferit timp de 8 ani în închisoare. Aceeași soartă a avut și Pavel Kavan, trezorierul organizației.

Asemenea, Lubor Zink, inițial vicepreședinte în probleme culturale al NSČS, a ajuns un important jurnalist, fiind nevoit să fugă cu familia din nou în exil, unde a lucrat ani de zile la NATO și în diverse trusturi media, dezvăluind crimele comunismului pe calea scrisului sau a emisiunilor radio. Un drum similar a avut și Karel Macháček, care a susținut și intrat în contact cu liderii studențimii anticomuniste cehoslovace în 1989, având un rol similar cu cel al lui Petre Țuțea în relația cu Liga Studenților în contextul Revoluției din Decembrie 1989 și al Protestului-maraton din Piața Universității (aprilie-iunie 1990), protestele studențimii cehe de atunci – la 50 de ani de la 17 noiembrie 1939 – conducând la Revoluția de catifea.

Semnificația Zilei Internaționale a Studenților a fost pervertită de organizațiile studențești comuniste din fostul lagăr socialist, care au transformat-o într-o ocazie de aşa-zisă „propagandă antifascistă”, în sensul de „anti-anticomunistă” și pro-sovietică. În realitate, atât nazismul, cât și comunismul au călcat în picioare drepturile și libertățile fundamentale ale omului, omorând milioane de oameni în numele unei ideologii mincinoase și criminale.

Din păcate, aceste mistificări comuniste persistă până astăzi, fiind perpetuate în mod voit fie de studenții internaționaliști și marxiști, fie din greșeală de cei care, din păcate, nu cunosc istoria reală a mișcării studențești. Începând cu 1928, studenții români, alături de cei cehoslovaci și cei sârbi, au pus bazele Micii Antante Studențești – Petite Entante d’Étudiants (PEE), o alianță studențească europeană cu rol antirevizionist, devenind o organizație anti-nazistă și anti-comunistă, cu o orientare pro-occidentală. Liderii studențimii române de atunci, ca și omologii lor cehoslovaci, au ajuns să fie arestați sau uciși pentru opoziția lor față de totalitarism sub cele trei dictaturi (1938-1989).

În mod similar cu cazul Jan Opletal, la Iași, în 1946, pe 19 martie, a fost asasinat de către comuniști studentul medicinist Sergiu Iacovlov, lider al tineretului Partidului Național-Țărănesc, care era susținut de către majoritatea studenților, inclusiv de către cei legionari și liberali, la președinția Societății Studenților în Medicină din Iași (SSMI), fiind recunoscut drept lider al mișcării anticomuniste studențești din capitala Moldovei. Urmărit de asasini, acesta a fost împușcat în gangul de la Bolta Stomatologică. Comuniștii au încercat să mușamalizeze asasinatul, inclusiv prin falsificarea raportului de autopsie, însă studenții au pătruns în clădirea morgii cu forța. A doua zi după asasinat, 1000 de studenţi s-au adunat în curtea spitalului Sf. Spiridon, unde era depus corpul pentru autopsie, pentru a protesta faţă de autorităţile poliţieneşti. Prezenţa chestorului de poliţie a fost întărită de un număr de 1500 de muncitori masaţi în Piaţa Unirii care aveau rolul de a-i intimida pe studenţi. Ziua următoare, studenţii au organizat un cortegiu impresionant, de circa 3000 de persoane, cu pază formată din băieţi pe laterală, cu 9 preoţi şi un cor studenţesc, conducând sicriul decorat cu bandă tricoloră al studentului Iacovlov până la ieşirea din Păcurari, unde, la plecarea maşinii spre Botoşani, de unde era tânărul, au căzut cu toţii în genunchi, plângând, până nu se mai vedea maşina în zare. Autoritățile de atunci au descris înmormântarea de la Botoşani drept un adevărat pelerinaj pentru elevii din localitate, care veneau să-l conducă pe student pe ultimul drum, considerat de către tineri drept un erou naţional.

„Astăzi să ne aducem aminte de jertfa acestor tineri care și-au asumat public împotrivirea față de orice formă de totalitarism, apărarea popoarelor lor și a celor prietene atât de nazism, cât și de comunism, precum și mărturisirea credinței lor creștine și apărarea ei în fața marxismului care urmărea distrugerea libertății în Europa. Să ne aducem aminte de studenții care au plătit cu prețul vieții și al tinereții lor libertatea noastră de astăzi, pe care o apărăm în memoria lor! Cinste studenților cehi! Čest českým studentům!” a declarat Toma Tataru, președinte Liga Studenților (LS IAȘI).

Aida POPA

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here