Eugen Simion a reeditat studiile sale, „Scriitori români de azi”

0
46

În spiritul promovării valorilor naţionale şi a personalităților marcante ale literaturii şi culturii române contemporane, Editura Cartea Românească Educaţional a reditat recent cele patru volume ale cărţii „Scriitori români de azi”, semnată de academicianul şi criticul literar Eugen Simion. Cele patru volume ale studiului academicianului Eugen Simion au apărut în condiţii grafice excelente şi sunt prfaţate de cercetărori şi critici literari recunoscuţi la nivel naţional: Antonio Partaş, Pompiliu Crăciunescu, Ligia Tudorache şi Emanuela Ilie.

„Eugen Simion este criticul literar prin excelență, ceea ce înseamnă: un neistovit căutător al adevărului. Într-o pagină a jurnalului său parizian citim: „Aș vrea să se spună despre mine: iată un om pentru care adevărul există”. Nu trebuie s-o spună însă nimeni, pentru că nimeni n-o poate spune mai răspicat decât opera sa. Într-adevăr, impresionantă prin anvergură și profunzime, în egală măsură, ea este expresia cea mai grăitoare a acestei convingeri ce-l situează pe Eugen Simion în herbul marilor spirite culturale românești, cele de talia lui Maiorescu, Lovinescu, Vianu,  Călinescu. (…) Punând în dinamică sinonimie critica și adevărul, într-o fastă prelungire a demersului maiorescian, opera lui Eugen Simion se singularizează prin epifania umanului, păstrându-și autorul în exact locul ce i se cuvine autorului. Personal, văd în aceasta o garanție peremptorie pentru actualitatea perenă a icoanei estetice invocate de Eminescu dintr-o contemporaneitate nedijmuită de timp. Nu am nici umbră de îndoială că Eugen Simion aparține aceleiași contemporaneități trans-seculare.”, scrie Pompiliu Crăciunescu.

„Recitind exegezele critice din cele patru volume ale seriei Scriitori români de azi, găsesc că nu foarte multe lucruri și nu dintre cele esențiale sunt de revizuit. Pentru că Eugen Simion a intuit în genere de la prima carte evoluția autorului comentat, analiza operei fiind însoțită mereu de portretul psiho-moral al creatorului – ceea ce confirmă o dată în plus convingerea ucenicului lovinescian potrivit căreia orice mare critic e implicit și un moralist, între literatură și viață legăturile fiind transparente. Iar dacă în ultimii ani prestigiosul academician a publicat numeroase alte lucrări exegetice de amploare, cu mare ecou în presa culturală (aș aminti aici, pe lângă monografiile exhaustive dedicate lui Creangă, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu sau Odobescu, splendida sinteză istoriografică – cu semnificație testimonială – Posteritatea critică a lui E. Lovinescu), inițiativa Editurii Cartea Românească Educațional vine în întâmpinarea curiozității cititorului interesat și de cărțile mai vechi ale Profesorului, nu tot atât de vizibile și de comentate. Ideea e cum nu se poate mai fericită, căci peste cărțile acestea, care compun o istorie en miettes a literaturii române postbelice, nu s-a așternut deloc praful.”, spune Antonio Patraș.

„La începutul deceniului şapte al secolului trecut, câţiva, din cei ce ne hazardam în al treilea deceniu al existenţei, am intrat într-un fel de conflict, neelucidat prea bine nici azi, nu numai cu ceea ce se numeşte «presiunea socială» – în acea vreme, se ştie, mai ales în estul Europei, într-o formă nu rareori bestială, anti-valorică, dar şi absurdă, dacă e să folosim unul din conceptele dragi şcolii franceze teoretice şi universitare. Nu, nu am fost «post-moderni», cum se spune azi, adică nu am negat generaţiile de creatori ce ne-au precedat, indiferent de ecoul lor în epocă, ci entuziasmaţi de capacitatea lor de a «construi», de a se «solidariza» cu o tradiţie, ea însăşi vie, luptătoare, pentru ceea ce numeam valoare. Şi atunci, unii dintre noi am înţeles că nu sunt suficiente câteva producţii cu un grad înalt de specificitate, literară, culturală, se înţelege, ci… avem o gravă şi urgentă nevoie de sinteze: de viziuni ample şi, dacă e posibil, organice, faţă de tumultul şi zbaterea «foiletonistică», chiar şi scânteietoare a nu puţinora. Eu am îndrăznit să abordez conceptul de operă în obsesia mea amplă, epică. Eugen Simion, aproape singurul dintr-o falangă excepţională de critici care ne-au sprijinit (Negoiţescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu şi N. Manolescu), s-a avântat într-o «lucrare» amplă, sintetică, în 4 volume, Scriitori români de azi, care a fost nu numai o formă a analizei, periodizării, judecăţii de valoare, dar şi una a «riscului» şi a luptei cu «forurile», adesea obtuze şi inclemente, o ştim. Opus, «construcţie» şi «viziune» din care erau excluşi cei agreaţi şi sprijiniţi de instanţele comuniste, dar se aflau amplu trataţi şi unii scriitori «recalcitranţi», adesea tăiaţi din nomenclaturile festive. Precum Baconski, Buzura şi Breban. Azi încă, după atâta «vreme», îi mulţumesc!”, spune Nicolae Breban.

Volumele cărţii „Scriitori români de azi”, publicate la Editura Cartea Românească Educaţional, pot fi găsite pe site-ul editurii www.ecredu.ro, în Librăria Cartea Românească Educaţional din Iaşi, în cele peste o sută de librării partenere ale editurii din întreaga ţară, precum şi la difuzorii de carte.   

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933 în Chiojdeanca (Prahova). A studiat la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti şi a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Şerban Cioculescu (1969). Colaborează între 1956-1962 în „Colectivul Eminescu”al Academiei Române, condus de Perpessicius. În 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferenţiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Debutează în presa literară în 1960 şi face cronică literară decenii de-a rândul la Gazeta literară şi România literară. Între 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona. În 1991 este ales membru al Academiei Române. În 1994 devine vicepreşedintele, iar din 1998 până în 2006 este Preşedintele Academiei Române. În 1999 devine Director-fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Aici deschide colecţia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii române, iar între 2002-2009 scoate în 38 de volume manuscrisele lui Eminescu în facsimil. Ca director al Institutului   „G. Călinescu”, coordonează Dicţionarul General al Literaturii Române (I-VII). Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. Este membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice (Franţa), al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Danemarca, al Academiei din Atena, al Academiei de Ştiinţe şi Litere din Serbia. A publicat peste 30 de volume de critică şi istorie literară.

Aida POPA

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 1 =